Mihai Dimitrie Sturdza este strănepotul lui Mihail Sturdza, domn al Moldovei (1834-1849), care a influenţat pozitiv economia Galaţiului prin oferirea acestuia, în 1837, a statutului de porto-franco. S-a născut în 1943, urmând studiile primare şi liceale la Iaşi şi la Bucureşti.
În 1952, a fost arestat de regimul comunist, sub acuzaţia de nedenunţare de complot, fiind condamnat la o pedeapsă administrativă executată în diferite lagăre de muncă.
Eliberat în 1954, a reuşit să se înscrie la Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, pe care o absolvit-o în 1960. Părăseşte ţara în 1963, stabilindu-se la Paris.
A fost diplomat al Institutului de Ştiinţe Politice din Paris, fiind angajat, în perioada 1968-1985, la Departamentul de Schimburi Culturale şi Ştiinţifice al Ministerului Afacerilor Externe francez.
A fost interpret oficial pentru limba română al preşedinţilor Franţei, generalul Charles de Gaulle şi Valery Giscard d'Estaing.
Între 1986-1995, a activat ca redactor politic la Departamentul român de la postul de radio "Europa liberă" din Munchen. La încheierea contractului, este distins cu o scrisoare de felicitare semnată de preşedintele SUA, Bill Clinton.
Istoric de vocaţie, Mihai Dimitrie Sturdza a fost autorul unei opere impresionante, acoperind domenii precum heraldica, genealogia, istoria familiilor nobiliare din sud-estul Europei, statutul internaţional al Ţărilor Române, relaţiile româno-ruse, istoria culturii. Studiile şi volumele sale au apărut în periodice şi edituri prestigioase din Paris, Munchen, Bucureşti şi Iaşi.
