Dacă ar fi să descriem talentul actriței Tamara Buciuceanu-Botez, am putea-o numi sclipirea de geniu a scenei românești, însă dacă ar fi să descriem emoția pe care am simțit-o de fiecare dată când ne-a bucurat cu interpretarea sa, cuvintele ar fi de prisos.
Tamara Buciuceanu-Botez a făcut peste 1500 de roluri memorabile, dintre care amintim de Aneta Duduleanu din „Cuibul de viespi“, regia Horea Popescu, Chiriţa din „Chiriţa în provincie“, regia Alexandru Dabija. Rămâne fără îndoială ca o carte de vizită a actriţei personajul Vica Delcă din piesa „Dimineaţă pierdută“ după Gabriela Adameşteanu.
Copilărie plină de greutăți
Tamara Buciuceanu-Botez s-a născut în 1929 la Tighina, o localitate ce azi aparține teritoriului Republicii Moldova, într-o familie cu patru frați. A avut o copilărie grea, pentru că a trăit infernul celui de-al Doilea Război Mondial.
„Am avut niște părinți extraordinari care ne-au alimentat de mici dragostea pentru artă. Eram cinci copii, trei fete și doi băieți și am avut o viață îmbelșugată până într-o zi… În 1940 am plecat în refugiu și am lăsat tot ce agonisiseră mama și tata o viață întreagă.
Am ajuns la bunica, la Iași, într-un vagon deschis și au urmat ani grei. Când aveam 17 ani, săracul tata a fost reținut. Am venit la București și i-am spus ministrului justiției: „Suntem cinci copii acasă, cu o mamă bolnavă, iar tata e nevinovat. Vă rog frumos, dacă e nevoie, împușcați-mă pe mine, pentru că mai sunt patru copii de crescut”.
Foarte tare l-a impresionat și, după câteva ore mi-a zis: „Fată, du-te acasă că în trei zile vine și tatăl tău!”. S-a întors bolnav, dar cu ajutorul unor oameni sufletiști a luat un post de profesor la Liceul Ștefan cel Mare din Suceava, unde a educat 13 generații de elevi, care l-au iubit enorm. Mama trebuia să devină soprană, însă visul nu i s-a mai împlinit din cauza războiului. A fost o soție și o mamă extraordinară!”. a povestit artista în cadrul unui interviu.
Provenind dintr-o familie aleasă, avea talentul în sânge
Tatăl său a fost avocat de meserie, dar a făcut şi Conservatorul, iar mama sa a terminat şi ea Conservatorul şi, deşi putea să plece cu bursă la Milano, s-a îndrăgostit, s-a căsătorit şi a adus pe lume trei fete şi doi băieţi – Tamara, Nicuşor, Costică, Lizon şi Iulia. Tatăl Tamarei a fost dirijorul corului Basarabiei, în care cântau 200 de persoane, iar mama sa era solistă.
În copilărie a luat lecţii de pian, interpretând acasă, în duet cu sora sa, Iulia, viitoare mezzosoprană la Opera Română.
În perioada 1948 – 1951 parcurge primii trei ani de studii la Institutul de Teatru „Vasile Alecsandri” din Iași, apoi se transferă la București, la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică la clasa profesorului Nicolae Bălțățeanu (asistentă Sorana Coroamă-Stanca), pe care o încheie în anul 1952.
Tot în 1952 a debutat pe scena Teatrului Giuleşti, cu piesa „Marfă din Makkar”, iar anii următori o vedem, tot la acelaşi teatru, în „Cei doi tineri din Verona”, „Domnul Puntilla şi sluga sa Matt” sau „Pălăria florentină” şi, nu în ultimul rând, „Gaiţele”.
Apoi, timp de opt ani este angajata Teatrului de Operetă, unde, în spectacole precum „Contesa Maritza”, „Văduva veselă” , „Lăsaţi-mă să cânt” sau „My fair Lady”, ori „Voievodul ţiganilor”, îi putem admira şi calităţile vocale, pe lângă talentul scenic.
A debutat în film în „Titanic Vals”, în 1964, intrepretând alături de Grigore Vasiliu-Birlic.
A jucat în peste 25 de filme, precum „Grăbeşte-te încet” (regia Geo Saizescu), „Bocet vesel” (regia Mircea Moldovan), „Primăvara bobocilor” (regia Mircea Moldovan) „Ultimele zile ale verii”, „De ce trag clopotele, Mitică?”, „Sexy Harem Ada-Kaleh”, „Nunta mută”, dar, cu siguranţă, apariţia sa în filmul „Liceenii”, în 1987, (regia Nicolae Corjos), în rolul personajului „Isoscel”, tiranica profă de mate, a rămas în memoria multor români.
De menţionat este faptul că în „Liceenii”, actriţa a jucat alături de Mihai Constantin, fiul Iuliei Buciuceanu, sora Tamarei, şi al marelui actor George Constantin.
„Isoscel”, relație specială cu „Ionică”
Poate nu știai, însă actorul Mihai Constantin, cunoscut, în mod deosebit, pentru rolul lui Ionică, din Liceenii, este fiul Iuliei Buciuceanu și nepotul „doamnei Isoscel”.
Citește și: Actorul care și-a pierdut mama, soția și fratele în câțiva ani. Inima i s-a oprit de trei ori
Chiar și așa, se pare că severa profesoară de matematică nu l-a menajat deloc pe „Ionică”, în ciuda gradului de rudenie din viața reală. Nu în film, cel puțin.
Rolul profesoarei a urmărit-o multă vreme. După Liceeni, datorită succesului extraordinar al filmului, s-au mai turnat alte serii, care au avut aproximativ aceeași distribuție; Liceenii rock n roll, Liceenii în alertă și Extemporal la dirgenție. ”Mulți, mulți ani, mă opreau oamenii pe stradă și mă întrebau dacă m-am pensionat. Dar eu continui să joc, răspundeam. Nu, nu, spuneau ei, de la școală. Mai sunteți profesoară?” povestea, amuzată, Tamara Buciuceanu Botez.
“Pe stradă …. tot timpul se găsește cineva să spună: Ia uite-o pe Madame Isoscel”, spunea actrița, în urmă cu mai mult timp.
„Tamara Buciuceanu este un animăluţ aparte. Nu există o altă Tamara pe lume pe care să o cunosc eu. Tamara este de un temperament ce depăşeşte posibilităţile trupeşti, dă pe dinafară, cum se spune, şi atât de puternic, încât asta îţi ia ochii.
Datorită faptului că are şi talent şi mai dispune şi de o expresivitate anume, acest temperament devine frescă. Tamara nu este normalul nostru. Ea dă în foc ca laptele, iese din oală”, mărturisea actorul Marin Moraru în cartea sa numită „Suntem ceea ce sunt amintirile noastre”.
O dragoste mare avută cu un anestezist
Poate marele regret al actriței Tamara Buciuceanu-Botez a fost acela că nu a avut moștenitori. Numele Botez este cel pe care și l-a însușit după căsătoria cu medicul anestezist de renume, Alexandru Botez, alături de care a trăit peste 30 de ani, până când moartea i-a despărțit.
”Ne-am căsătorit în 1962 şi am rămas împreună 33 de ani, până când el a plecat la Ceruri. Am fost o femeie de casă şi gospodină. Alexandru mi-a respectat şi mi-a iubit foarte mult cariera. La un moment dat mi-a spus: «Dragă, eu mă mulţumesc şi cu titlul de prinţ consort». Era un doctor excelent, un om serios, care mi-a înţeles destinul”, povestea ea, pentru ”Taifasuri”.
Tamara nu a avut copii, dar l-a iubit mult pe nepotul ei. Astfel că, lui „Ionică”, din „Liceenii”, adică actorului Mihai Constantin, fiul surorii sale, mezzosoprana Iulia Buciuceanu, i-a lăsat moștenire întreaga avere, un apartament într-o casă veche din Dorobanți.
A murit singură, după mai multe probleme de sănătate
Tamara Buciuceanu-Botez a murit aproape singură, la Spitalul Elias, după ce în ultimii ani a suferit tot felul de probleme de sănătate.
“E greu la deal, e foarte greu, dar dacă trăim, trebuie să trăim ca și cum am fi nemuritori”, a spus actrița. “Sunt mândră că sunt româncă, îmi iubesc țara și neamul și mulțumesc lui Dumnezeu că mai trăiesc”, a spus actrița.
„Am zile mai bune și zile mai proaste. Sunt zile în care nu mă simt așa bine, am și eu o vârstă, am și eu problemele mele de sănătate, ca orice om. Aș vrea să ies din casă, dar nu pot pentru că e frig. Eu m-am retras din activitate ca să-mi văd liniștită de bătrânețea mea. M-am retras pentru că am obosit, nu mai pot. Vreau sa să stau și eu liniștită și să am grijă de sănătatea mea”
Citește și: „Ionică” din Liceenii a moștenit casa Tamarei Buciuceanu - Isoscel. În film, l-a lăsat corigent
Pe 15 iunie 2013, a apărut volumul „Tamara Buciuceanu. O viaţă închinată scenei”, de Bogdana Darie, o carte despre viaţa şi cariera actriţei, în descrierea căruia acad. Răzvan Theodorescu remarcă:
„Cu siguranţă că Tamara Buciuceanu-Botez, cea pe care o iubim cu toţii, pe care am aplaudat-o de atâtea ori, profesoara „Isoscel“ pentru generaţii de cinefili, eroina a zeci de piese unde inteligenţa, subtilitatea şi umorul smulg admiraţia unui popor întreg, este imaginea însăşi a firescului, a agerimii, a bunăcuviinţei aceluiaşi popor.
Pentru doamna Tamara, sigur este că viaţa i-a fost teatrul, iar teatrul i-a fost viaţa. Aşa cum poate i-a menit-o de mult, de mult de tot „îngerul vestitor“ de la Tighina”.
