Pe de o parte am putut vedea revoltați lipsa totală de profesionalism și de omenie a celor denumiți, iată, fără niciun fel de acoperire reală, „oamenii legii“ și, pe de altă parte, transformarea acestui caz grav într-o platformă de lansare electorală, de imagine sau de propagandă.
Dialogul incalificabil al polițistului de la 112 cu o fată care suna disperată pentru a-și salva viața, identificarea tardivă a locului în care era sechestrată și amânarea incalificabilă a descinderii în casa unui presupus criminal în serie arată, de fapt, starea generală a unui sistem care numai în slujba cetățeanului nu lucrează.
Intervenția în anchetă a unui personaj precum Alexandru Cumpănașu, aflat mereu în apropierea instituțiilor de forță ale statului de la care a obținut beneficii enorme și nemeritate, demonstrează nivelul conducerii acestora și arată de ce lucrurile nu se vor schimba prea curând.
Ca urmare a fantasmagoriilor din jurul acestui caz, răspândite de Cumpănașu în campania sa pentru alegerile prezidențiale sau de enormitățile propovăduite de un avocat obișnuit al OTV-ului, la care se adaugă speculațiile fără acoperire ale jurnaliștilor din echipa lui Cătălin Tolontan, astăzi se vorbește mai mult despre faptul că Alexandra Măceșanu ar fi fost văzută, precum Elodia, pe vremuri, prin țări străine și că FBI ar vrea să-i protejeze pe americanii de la Deveselu.
Până acum, în mod real, nu există abolut nicio probă care să sprijine cât de puțin aceste teorii ale conspirației. Dar rușii de la „Sputnik“ preiau și rostogolesc toate aceste invenții în sute de articole.
Cauzele reale ale producerii acestei tragedii, modul catastrofal în care a decurs ancheta și faptul că un caz similar ar putea avea loc din nou sunt lucruri despre care aproape că nu se mai vorbește. Aici ar trebui să fie căutați adevărații monștri din Caracal.
Citește dosarul special integral Adevărații monștri de la Caracal
