Adormirea Maicii Domnului este cunoscută în popor sub numele de „Sântămăria Mare”, „Sântămăria” sau „Paștele Verii”, o sărbătoare cu multe tradiții și superstiții la români.
Ce să nu faci de Sântămăria Mare? Tradiții și superstiții
Ajunul sărbătorii și ziua de 16 august erau numite a „Cercurilor Sfintei Marii”. Oamenii se adunau pe lângă casă și povesteau despre minunile săvârșite de Maica Domnului.
Citește și: Toate sărbătorile legate de Sfânta Maria. Românii care respectă tradițiile au noroc mereu
În dimineața de 15 august, femeile mergeau la biserică, împărțind „colivă” de struguri, prune și faguri de miere celor săraci, apoi mergeau la cimitir și tămâiau mormintele neamurilor, scrie Marcel Lutic în cartea sa, „Timpul Sacru”. Prin unele părți ale țării, oile erau coborâte de la munte, iar bărbații își schimbau pălăria cu o căciulă mai călduroasă. Înfloritul trandafirilor acum însemna că toamna va fi lungă. Tot acum începea un lung sezon de nunți, care ținea până la postul Crăciunului.
Fetele purtau o plantă numită „năvalnic", care avea puterea să aducă pețitori.
Citește și: Când începe Postul Adormirii Maicii Domnului? Care sunt zilele cu dezlegare la pește, ulei și vin
Perioada dintre cele doua sărbători care o prăznuiesc pe Maica Domnului, Sântămăria Mare (15 august) și Sântămăria Mică (8 septembrie), era considerată perioada cea mai potrivită pentru semănăturile de toamnă.
În această zi erau adunate ultimele plante de leac, scrie crestinortodox.ro.
De sărbătoarea Sfintei Maria Mare nu se muncește, nu se coase și nici nu se spală haine. În unele sate din România nu se aprinde focul cu două zile înainte de Adormirea Maicii Domnului. Cei care încalcă această superstiție riscă să se îmbolnăvească sau să le ia foc acareturile.
Citește și: Când urăm ”La mulți ani” celor care poartă numele Sfintei Maria: pe 15 august sau 8 septembrie?
Tot de la Sfânta Maria Mare este interzis scăldatul în apele râurilor, fiind spurcate de cerbi, dar și dormitul pe prispa casei, scrie traditii-superstitii.ro.
Adormirea Maicii Domnului, 15 august
Adormirea Maicii Domnului şi ridicarea cu trupul la cer reprezintă ultima taină din lucrarea mântuirii oamenilor.
După Învierea lui Hristos, Înălţarea Sa la ceruri şi Pogorârea Duhului Sfânt, Adormirea Maicii Domnului încheie lucrarea mântuirii săvârşită de Mântuitorul Iisus Hristos.
Citește și: Unde se află Icoana Maicii Domnului cu Isus de mână. Te privește în ochi și prevestește dezastre
Anii trăiţi pe pământ de Născătoare de Dumnezeu nu se cunosc cu exactitate, datorită prigonirilor dezlănţuite împotriva creştinilor: "pentru că în acele vremi se afla prigonire cumplită asupra Bisericii, şi nu era vreme de scrierea cărţilor, cu de-amănuntul, de numărarea anilor şi de faptele bisericeşti; pentru că atunci credinţa lui Hristos nu se răspândea prin scripturi, ci prin propovăduire cu gura şi cu nevoinţe muceniceşti. Deşi atunci erau scriitori de cărţi, dar aceia în scurtă vreme se sfârşeau muceniceşte şi cărţile lor se ardeau de către păgânii prigonitori", citează Agerpres din volumul „Vieţile Sfinţilor”.
Dar, potrivit Tradiţiei Bisericii, Maica Domnului a trăit multă vreme după înălţarea la cer a Fiului său şi a Domnului nostru Iisus Hristos.
Apropiindu-se de adormirea sa, cu trei zile înainte, Născătoarea de Dumnezeu a fost înştiinţată de Sfântul Arhanghel Gavriil că va trece din lumea aceasta la viaţa veşnică; a primit vestea cu multă bucurie, căci mergea la Fiul ei şi se alătura tuturor puterilor cereşti şi sufletelor drepţilor.
Vestindu-i Arhanghelul Gavriil ceasul morţii, i-a spus să nu se tulbure de aceasta, căci va fi o adormire, nu o moarte, adică fără durerile morţii, de unde şi denumirea sărbătorii.
Citește și: Ce să faci în ziua de Sfânta Maria Mică să îți meargă bine. Românii sărbătoresc pe 8 septembrie
„Din această lume moartea cea trupească nu va stăpâni peste dânsa, precum n-a stăpânit nici cea sufletească; semnul ei de dănţuire asupra morţii, va fi acesta: printr-un somn de puţină moarte adormind, dintr-acela degrab se va deştepta ca dintr-un somn şi, scuturând de la ochi stricăciunea mormântului ca pe o dormitare de somn, va vedea viaţa cea fără de moarte şi slava, în lumina feţei Domnului, întru care, dănţuind, cu glas de bucurie va trece în veacul acesta" (Vieţile Sfinţilor).
Mare şi negrăită bucurie i-a adus Maicii Domnului vestea mutării sale la ceruri, "pentru că ce putea să-i fie ei mai de bucurie şi mai dulce, decât ca să petreacă în ceruri, cu Fiul şi Dumnezeul său şi să se îndulcească totdeauna de vederea feţei lui celei preaiubite?". Iar pentru lumea toată, după moartea ei, va putea cu mai multă înlesnire să se roage şi să milostivească bunătatea Lui, stând mai aproape şi înaintea scaunului lui Dumnezeu, privind faţă către faţă pe Fiul şi Dumnezeul Său şi vorbind gură către gură.
Preacurata Fecioară locuia în Ierusalim, în casa Sfântului Ioan Evanghelistul, şi ieşea de multe ori în locurile pe care Iisus Hristos le-a sfinţit cu urmele picioarelor Sale, şi unde Şi-a vărsat sângele. La Golgota şi la Mormântul în care a fost pus Iisus, din dragoste de mamă, vărsa multe lacrimi.
Citește și: Intrarea Maicii Domnului în Biserică, prima sărbătoare din postul Crăciunului. E dezlegare la pește
În zilele care au urmat înştiinţării Maicii Domnului despre adormirea sa, au fost aduşi la Ierusalim prin puterea lui Dumnezeu şi Sfinţii Apostolii, care erau răspândiţi în lume pentru a propovădui Evanghelia la toate neamurile, iar Sfânta Fecioară i-a înştiinţat asupra a ceea ce avea să urmeze.
După ce şi-a luat rămas bun de la toţi cei de faţă, spune Sfântul Ioan Damaschin, a urmat momentul în care Domnul Însuşi S-a coborât spre a primi în mâinile Sale sufletul ei cel sfânt.
Citește și: Semnificația Brâului Maicii Domnului, sărbătorit pe 31 august de români. Tradiții și credințe
Apostolii au luat apoi patul mortuar cu trupul Maicii Domnului, purtându-l spre mormânt.
Cortegiul s-a îndreptat spre Ghetsimani unde Sfânta Fecioară a dorit să fie înmormântată. Satul Ghetsimani de lângă Muntele Eleon se afla în apropierea cetăţii Ierusalimului, acolo, în valea lui Iosafat, era mormântul sfinţilor şi drepţilor ei părinţi, Ioachim şi Ana, scrie Agerpres, citând volumul „Vieţile Sfinţilor".
