În această perioadă au fost făcute mai multe modificări legislative privind obligațiile angajatorilor și drepturile angajaților. Pentru a lămuri toate aceste schimbări am sta de vorba cu avocatul Mihai Voicu, partener ONV Law.
Newsweek România: În ce condiții are un angajat dreptul de a refuza prezența la locul de muncă?
Mihai Voicu: Angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru a proteja sănătatea salariaților, să îi informeze în special atunci când apar riscuri și să pună la dispoziție mijloacele adecvate pentru a-i proteja cât mai bine.
Deși, in stadiul actual, legislatia Romaniei nu prevede in mod expres un drept de a refuza prezentarea la locul de munca (similar unui „droit de retrait” din dreptul francez), obligațiile angajatorului din legislația în domeniul securității și sănătății în muncă, dispozitii din Codul Muncii și Codul Penal, interpretate împreună cu dreptul constituțional la viață și sănătate, confirmă faptul că părăsirea locului de muncă sau refuzul salariatului de a se prezenta la locul de muncă în cazul unui pericol grav şi iminent, precum pericolul de contaminare cu virusul COVID-19, nu poate constitui o faptă de natură să atragă răspunderea salariatului, fie ea disciplinară, civilă sau penală. Astfel, angajații care prezintă riscuri majore în ipoteza contaminării cu virusul COVID-19 (e.g. persoane cu vârsta peste 60 de ani, persoane cu astm sau care întâmpină dificultăți respiratorii, femei însărcinate,) nu pot fi prejudiciați şi trebuie să fie protejaţi împotriva oricăror consecințe negative şi nejustificate pentru aceştia.
Pericolul de contaminare cu virusul poate conduce inclusiv la riscul producerii unor accidente de muncă sau boli profesionale, ceea ce ar putea atrage răspunderea civilă a angajatorului pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de muncă sau bolilor profesionale, în măsura în care daunele nu sunt acoperite integral prin prestaţiile asigurărilor sociale de stat.
Ce se întâmplă în cazul personalului medical și al angajaților din sistemul de apărare și ordine publică?
Personalul medical și angajații din apărare, ordine publică şi securitate nu pot refuza prezența la locul de muncă
Ca urmare a prelungirii stării de urgență prin Decretul prezidențial nr. 240 din 14 aprilie 2020 a fost stabilită o nouă măsură în ceea ce privește personalul încadrat în unităţi sanitare, de asistenţă socială, de asistenţă medico-socială şi în instituţiile din domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale. Personalul indicat prin decret este obligat să se prezinte la locul de muncă, pentru o perioadă nedefinită așadar, chiar dacă decizia salariatului este aceea de a înceta contractul individual de muncă.
Astfel, în cazul acestor angajați termenul de preaviz prevăzut de Codul Muncii pentru încetarea contractului individual de muncă la cererea salariatului nu începe să curgă sau, dacă a început să curgă, se suspendă pe întreaga durată a stării de urgenţă. De asemenea, prin același decret de prelungire a stării de urgență a fost eliminat dreptul salariatului de a înceta contractul de muncă fără preaviz, pe întreaga perioadă a stării de urgență, în cazul în care angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă – între care se inscrie și obligația de a asigura sănătatea și securitatea în muncă a angajatului.
O astfel de măsură ar putea fi contestată în ceea ce privește persoanele care se încadrează în grupul de risc, întrucât se limitează drepturi fundamentale prevăzute de Constituția României, respectiv dreptul la viață și dreptul la ocrotirea sănătății.
Care sunt obligațiile angajatorului?
Prin urmare, pentru a evita o potențială răspundere, indiferent de tipul de angajați, angajatorul trebuie să asigure toate măsurile de protecție pentru securitatea și sănătatea personalului. O atenție deosebită trebuie acordată în această perioadă spitatelor, acolo unde personalul este supus unui risc continuu.
Angajatorul are obligația de a asigura respectarea drepturilor fundamentale ale omului prevăzute de Constituția României, precum dreptul la viață, dreptul la ocrotirea sănătății, dreptul la un mediu sănătos. Chiar dacă pe durata stării de urgență exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale poate fi restricționat (e.g. libera circulație), limitarea dreptului la viață sau la sănătate este interzisă chiar de Constituție și de Convențiile Internaționale la care România este parte.
