În popor se crede că părul de pisică e foarte periculos, fiindcă poate fi înghiţit şi provoacă, astfel, boli grave. Ideea că, dacă înghiţi un fir de păr, acesta rămâne lipit de esofag sau de gât, ori de organele interne a fost dezbătută mult de medici, de-a lungul timpului.
Părul în sine nu reprezintă niciun pericol (nici cel de om, nici de pisică, nici de câine) fiindcă e eliminat prin digestie. Nu atacă organele interne şi nici nu se „lipeşte” de esofag sau intestine. Eventual rămâne în gură şi e eliminat prin scuipat sau înghiţit cu un pahar cu apă, iar apoi eliminat în scaun. Ar fi nevoie de smocuri întregi de păr înghițite pentru a se face un ghem în stomac, care ar putea conduce la blocarea tubului digestiv. Cu toate acestea în literătură există cazuri de blocare a tubului digestiv de un smoc de păr doar în cazurile unor persoane care sufereau de o boală psihică extrem de rară, ce îi determină să-și mănânce propriul păr, zilnic.
Tot în popor se consideră că părul animalelor odată ce este ingerat de copil, poate produce chistul hidatic cu localizare frecventă în ficat sau în plămâni. În realitate, firele de păr nu ajung altundeva decât în stomac. Chistul hidatic este o boală produsă de larva unui parazit care trăiește în intestinul animalului. Contaminarea se face prin contactul direct cu un animal infestat, dar și prin înghițirea ouălelor de pe fructe sau legume insuficient spălate. Cu alte cuvinte, bolile pe care le puteți lua de la animale pot fi parazitare, dar nu au legătură directă cu parul. Singura metodă de prevenire este ca micuții prieteni să fie deparazitați și vaccinați regulat, după sfatul medicului.
Alergiile la părul de animal
Copiii pot avea alergii la animale, însă acestea nu au legătură directă cu părul acestora. Pe de altă parte, dacă observați schimbări în privința aspectului blăniței animalului de casă, în alte perioade decât atunci când năpârlește, îl duceți obligatoriu la medic. Aspectul blănii poate trăda afecțiuni parazitare sau virale care trebuie tratate. Alergia nu este provocată astfel de părul animalului, ci de o proteină prezentă în saliva, urina și mătreața animalelor.
Simptomele alergiilor la animale includ probleme respiratorii, congestia nazală, strănut, tuse, nas sau ochi care curg, respiraţie şuierătoare (wheezing), scărpinat, apariţia pe piele a unor eczeme. Sursa AICI
