21 decembrie este cea mai scurtă zi a anului și cea mai lungă noapte și marchează punctul în care axa de rotație a Pământului este cel mai înclinată față de Soare.
De fapt, este un eveniment astronomic important, care marchează începutul sezonului de iarnă în emisfera nordică a Pământului și sezonul de vară în emisfera sudică.
Ce să faci pe 21 decembrie să îți meargă bine. E cea mai scurtă zi din an și cea mai lungă noapte
Solstițiul de iarnă survine în jurul datei de 21 decembrie în emisfera nordică și în jurul datei de 21 iunie în emisfera sudică.
Anul acesta are loc la 21 decembrie, la ora 11:21.
Aceasta este cea mai scurtă zi a anului și cea mai lungă noapte și marchează punctul în care axa de rotație a Pământului este cel mai înclinată față de Soare.
În emisfera nordică, ziua de solstițiu este cea mai scurtă a întregului an, iar noaptea cea mai lungă.
Acest fenomen este rezultatul înclinării axei Pământului și al poziției acesteia în raport cu Soarele.
Soarele pare să călătorească pe cer în cea mai joasă traiectorie posibilă, pe parcursul zilei.
Citește și: 21 decembrie: Solstiţiul de iarnă, marcat de conjuncţia planetelor Jupiter şi Saturn
În emisfera nordică, la solstițiul de iarnă, Soarele atinge cel mai scăzut punct de pe cer, la amiază.
Solstițiul de iarnă marchează momentul în care Soarele ajunge la declinația sa maximă sudică în emisfera nordică și maximă nordică în emisfera sudică.
După cum este cunoscut, axa polilor Pământului își păstrează (în primă aproximație) direcția fixă în spațiu, ea fiind înclinata cu 66° 33′ față de planul orbitei terestre.
Când are loc solstițiul de iarnă în următorii ani:
- 2025 – 21 decembrie 17:03
- 2026 – 21 decembrie 23:50
- 2027 – 22 decembrie 04:42
- 2028 – 21 decembrie 10:20
- 2029: 21 decembrie, ora 16.14
- 2030: 21 decembrie, ora 22.09.
Ce credeau anticii că se petrece în ziua Solstițiului de iarnă
În antichitate, în Mesopotamia, sărbătoarea, care ţinea 12 zile, avea drept scop să-l ajute pe zeul Marduk să îmblânzească monştrii haosului pentru încă un an.
Solstiţiului îi erau dedicate sute de structuri megalitice în toată Europa, în cele două Americi, Asia şi Orientul Mijlociu.
Chiar şi popoarele care respectau calendarul lunar marcau într-un fel sau altul cele două solstiţii.
În Europa, astfel de construcţii din piatră pentru măsurarea poziţiei Soarelui au fost descoperite la Stonehenge, în Anglia, şi la Newgrange, în Irlanda.
Potrivit cercetătorilor, pietrele de la Stonehenge datează cu aproximaţie din 2050 î.Hr. şi se presupune că au fost poziţionate astfel încât lumina Soarelui la apus, la data solstiţiului de iarnă, să cadă într-un anumit fel.
Pentru păgâni, aceasta era noaptea în care Marea Zeiţă dădea naştere noului Soare, repornind astfel ciclul anotimpurilor.
Romanii îi sărbătoreau în această zi pe Saturn, zeul recoltelor, şi pe Mithras, zeul luminii.
Ce credeau românii despre solstițiul de iarnă
Obiceiurile româneşti din preajma solstiţiului de iarnă păstrează amintirea jertfirii violente a zeului. Este substituit cu arborele sacru, bradul sau stejarul, tăiat şi incinerat simbolic în noaptea de Crăciun.
Altă simbolistică este taurul, reprezentat de o mască, Capra, Brezaia, Ţurca sau Boriţa, care, după ce însoţeşte unele cete de colindători, este ”omorât”.
Iar porcul, reprezentare neolitică a spiritului grâului, este sacrificat la Ignatul Porcilor (20 decembrie).
Aceste evenimente erau marcate de străbuni prin obiceiul urcării pe munte, cu torţe aprinse, pentru a întâmpina răsăritul Soarelui şi a se închina acestuia, precum şi altor zeităţi.
După rugăciune, se ţineau petreceri cu foc, se cânta şi se dansa până la asfinţit, când oamenii coborau la casele lor.
După cucerirea Daciei de către romani, substratul autohton al sărbătorilor de iarnă a fost îmbogăţit cu Saturnaliile şi Calendele lui ianuarie.
Credinţa populară că în nopţile în care se produce solstiţiu ar înflori feriga este atestată în mai multe zone etnografice din ţară.
Potrivit tradiţiei, cel care veghează şi surprinde acel moment va avea noroc în casă şi în dragoste.
În realitate, feriga este o plantă inferioară care nu înfloreşte şi se înmulţeşte prin spori, scrie Alba24.
