Ziua de 15 martie este una de sărbătoare pentru maghiarii din întreaga lume. Guvernul de la Budapesta a declarat-o drept Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, iar ceremoniile organizate în această zi au caracter oficial recunoscut și în România, precum și în mai multe țări.
Semnificația acestei zile ține de Revoluția de la 1848. În acel an, sub impresia revoluțiilor de la Paris și de la Viena, maghiarii au organizat demonstrații masive în Buda și în Pesta și au formulat o serie de revendicări sociale și naționale.
Ce sărbătoresc vecinii noștri de 15 martie, Ziua Maghiarilor de Pretutindeni
În 15 martie 1848, locuitorii celor două orașe maghiare despărțite de Dunăre, Buda și Pesta, azi capitala Ungariei, Budapesta, au ieșit în număr mare pe străzi.
Liderii revoluționari, în frunte cu radicalul Lajos Kossuth, un cunoscut avocat și jurnalist maghiar, au formulat o proclamație cu 12 puncte.
Aceste puncte au reprezentat esența programului revoluționar maghiar. Unele dintre puncte revendicau libertăți civile, precum libertatea presei, desființarea cenzurii și renunțarea la iobăgie. Altele cuprindeau revendicări naționale, precum crearea unui guvern independent maghiar la Budapesta, crearea unei bănci naționale și a unei gărzi maghiare.
Dintre cele 12 puncte, singurul punct care a stârnit nemulțumirea românilor a fost ultimul, cel care prevedea unirea Transilvaniei cu Ungaria.
Pentru că Viena era cuprinsă de Revoluție, inițial, guvernul austriac a acceptat revendicările maghiarilor. A fost format un parlament maghiar, dominat de liberali, care a adoptat o serie de reforme, cunoscute sub numele de Legile din Aprilie, care transpuneau în norme juridice revendicările revoluționare.
Citește și: Senatul refuză, în unanimitate, să oprească propaganda Chinei din universitățile românești
Însă unele dintre ele erau considerate prea radicale, iar din acest motiv autoritățile austriece au decis anularea reformelor.
Naționalismul radical al unor lideri revoluționari maghiari a provocat un conflict cu liderii românilor, sârbilor și croaților, care erau de acord cu revendicările sociale, dar care nu acceptau supremația maghiarilor.
Astfel, revoluționarii maghiari s-au trezit prinși în patru războaie: unul cu austriecii la vest, altul cu croații conduși de banul Croației, mareșalul Josip Jelacic în sud, unul cu sârbii din Banat și altul cu românii din Transilvania, conduși de Avram Iancu.
Citește și: VIDEO Putin golește muzeele de tancuri T-62 învechite pentru a le trimite pe front în Ucraina
Chiar dacă de partea maghiarilor au luptat voluntari polonezi, germani sau italieni, soarta revoluției maghiare a fost pecetluită în 1849, când împotriva lor a intrat în luptă și armata țaristă. Liderii Revoluției maghiare au fost executați sau au fugit în exil.
