Mai este doar puțin timp până la Crăciun, probabil cea mai așteptată zi din an de către copii. Până acum 34 de ani era o zi obișnuită, lucrătoare.
25 decembrie 1989 a fost ziua în care familia Nicolae și Elena Ceaușescu au fost executați la Târgoviște, iar Revoluția începută din 16 decembrie s-a încheiat, în sfărșit . Acum, mulți spun că era mai bine pe timpul comunismului. Însă cei mai mulți nu au amintiri prea plăcute.
Ce-și mai aduc aminte românii din comunism: ”De Moș Gerilă îmi doream o portocală. Crăciun nu aveam”
Pe un grup dedicat părinților elevilor din România, se discută aprins despre perioada comunismului și despre Moșul care aducea cadouri copiilor.
Sunt reacții la comentariul profesorului influencer Marcel Bartic. Acesta a povestit cum era pe vremea când copiii îl sșteptau pe Moș Gerilă să le aducă daruri.
”Aveam 6 ani la Revoluție, nu îmi amintesc mare lucru de pe vremea aia. Dar singurul lucru pe care mi-l amintesc e frigul, statul cu haine groase sub plapumă, sticlă de apă caldă la picioare. De asta am o adevărată obsesie cu căldura și nu sunt capabilă să funcționez la sub 23 de grade”, a comentat un utilizator.
Citește și: Care este programul supermarketurilor în perioada Crăciunului? Unde mai găsiți deschis?
”Nu eram foarte mare atunci. Unele lucruri mi s-au șters din memorie, altele le voi ține minte cât voi trăi: cozile, îmbulzeala, alimetarile goale, eugenia, conservele de fasole, parizerul, picioarele de porc din galatare și marmelada, cartelele de pâine, zahar, ulei.
Frigul din case, hainele cenușii și de proastă calitate, încălțămintea prin care îți intra apa, picioarele și mâinile înghețate, dormitul îmbracați gros, igrasia, lipsa apei calde, curentul electric raționalizat, autobuzele în care mergeai agățat de scară și frică...
Îmi amintesc și zăpada de altă dată, îmi amintesc și nămeții uriași, dar era un frig de ți se lipeau nările și făceam țurțuri de la respirația umedă pe fularul legat peste nas. De atunci urăsc iarna, în afară de perioada sărbătorilor din decembrie nu îmi place nimic din acest anotimp.Îmi amintesc frica de orice, o frică ce te paraliză, te făcea să crezi tot ce îți era servit.
Îmi amintesc vorbitul în șoaptă, cum părinții ascultau Europa liberă cu lumina stinsă și o pătură în geam. Pentru un litru de lapte te duceai la coadă de la 5 dimineața și deja erau 20 de sticle în fața ta.
Dacă te trezeai de la 3 aveai noroc să fii primul sau poate al doilea. Pentru carne, atunci când se aducea, afla cumva tot orașul, era o bătaie acolo!
Citește și: Povestea primului erou împușcat la Revoluție, în București. Avea 19 ani și purta o Biblie la piept
Pe noi copiii care îndrăzneam să stam la astfel de cozi ne striveau și ne călcau în picioare. Mai aveam noroc când mai striga câte un adult "E un copil aici, nu vă mai împingeți atâta!"
Ce ne mai doream să ne observe cate un adult și să strige la ceilalți să nu ne mai strivească!Iarna mă bucuram dacă puteam împarți cu sora mea un mănunchi de banane verzi sau 2 portocale pe an, era un miracol când aveam hârtie igienică la baie sau apă caldă.
Ne spălam în lighean, o dată pe săptămână, în cazul fericit când aveam butelie nouă. Atunci aprindeam aragazul și ne încălzeam mâinile la flacără. Curentul electric se oprea zilnic, și temele le făceam adesea la lumina de lumânare.
De Crăciun (Moș Gerilă - care venea de Anul nou, Crăciun nu aveam) îmi doream o portocală și un set cu mai mult de 6 carioci multicolore”, a scris un alt utilizator al grupului de părinți.
”Ani de zile am păstrat ambalajele tabletelor de ciocolată să le mai simt aroma”
Apoi, același utilizator și-a amintit cum dulciurile să găseau cu greu și pentru a le simți aroma mai mult timp, le păstra ambalajele pe care le deschidea uneori și le mirosea.
”Ani de zile am păstrat ambalajele tuturor tabletelor de ciocolată. Erau atât de rare, încât păstram câte un pătrățel câteva săptămâni. Când îmi era dor de gust, deschideam ambalajul păstrat cu sfințenie și îmi bagăm nasul în el, poate, poate îi mai simt aroma. Nu am idee cum reușeau ai mei părinți să facă rost, uneori, de câte o ciocolată.
Citește și: Dosarul Revoluţiei: Începe judecarea inculpaților Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu şi Iosif Rus
Îmi amintesc și perioada de "tranziție". Lucrurile nu s-au schimbat peste noapte după '89, a durat ani. Abia după ce am intrat în Nato și UE au apărut cu adevărat schimbări benefice pentru noi.
Sunt șocată și oripilată când văd cât de mulți nostalgici sunt după acele vremuri. Tot mai mulți. Unii habar nu au despre ce vorbesc, nici măcar nu erau născuți atunci.
Pe ceilalți, care le-au trăit, nu îi înțeleg, parcă au amenzie. Și unii și alții sunt însă foarte agresivi dacă încerci să le aduci aminte cum a fost”, și-a amintit părintele.
Alții sunt de părere că perioada comunismului încă îi influențează pe români. Și că sunt mulți care tac și iau poziția ”ghiocelul” atunci când sunt în fața autorităților.
”Mă uit la părinții elevilor din clasa copiilor mei, par în jurul vârstei de 35-38 de ani, pare că nu au trăit mulți ani în comunism, dar au aceeași poziție de ghiocei la ședințe. Și îi apreciază mult pe profii care au atitudini din vremurile de dinainte de ‘89”.
”Îmi amintesc că ne mutam din septembrie până în aprilie la bunica, pentru că unde stăteam noi ne opreau căldura și curentul.
Îmi amintesc cum îmi spunea tata că nu găsea lapte praf, că venea noaptea la 2 cu portocale și pepsi și îl pândeau vecinii pe vizor să raporteze la securitate. I-aș lua pe toți nostalgicii ăștia de 35-40 de ani, care habar nu au de fapt cum a fost comunismul și i-aș întoarce un pic în timp, dar nu în familii de turnători sau de securișți, ci în familiile celor turnați....
Mă uit și pe grupul de whatsapp al părinților clasei, este fix aceeași mentalitate transmisă din generație în generație, nu reușesc deloc să scape de ea și o transmit mai departe și copiilor.
Pentru că atunci când l-au dat jos pe Ceaușescu au schimbat doar forma de guvernare și regimul politic, oamenii însă au rămas tot ăia, fix ăia care fuseseră mâinile lui drepte, brusc din securișți și torționari au devenit democrați și atunci nu ne putem miră că în profunzime lucrurile nu s-au schimbat, iar cei ce au venit după ei sunt copiii sau învățăceii lor.
Perpetuăm aceleași Mării, doar că au alte pălării.
"Pleacă ai noștri, vin ai noștri
Noi rămânem tot ca proștii..."”, a scris un alt ultilizator.
Revoluția din 1989 a avut în total 1.166 de victime în orașele declarate martir: Alba Iulia, Arad, Brașov, Brăila, București, Buzău, Caransebeș, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Cugir, Hunedoara, Lugoj, Reșița, Sibiu, Târgoviște, Târgu Mureș, Timișoara.
23 decembrie 1989 a fost cea mai sângeroasă zi din istoria recentă a României. Pe tot cuprinsul ţării au murit, în 24 de ore, 428 de persoane.
