Cine a fost Tamási Áron, cel care dă numele liceului din Odorheiu Secuiesc? După tragicul eveniment ce a costat viața unui elev, când un perete al internatului liceului s-a surpat, a fost adus în atenția publicului și numele personajului, care este purtat de instituția de învățământ.
Cine a fost Tamási Áron, cel care dă numele liceului din Odorheiu Secuiesc? S-a născut în Lupeni
Liceul „Tamási Áron” din Odorheiu Secuiesc, unde un elev a murit și alți trei au fost răniți după surparea peretelui internatului intituției este continuatorul primei școli din localitatea harghiteană, înființată încă din 1593.
Clădirea actuală a liceului a fost terminată în 1911, iar în perioada 1940-1944 liceul a purtat numele lui Dávid Baróti Szabó, un fost elev al instituției.
În anul 1949, după Al Doilea Război Mondial, liceul a fost naționalizat de statul român, fiindu-i atribuit numele de „Liceul Teoretic cu Predare în Limba Maghiară”.
În 1958, el primește numele fostului prim-ministru comunist, Dr. Petru Groza. Cum s-a schimbat și profilul instituției, denumirea sa a fost de Liceul Industrial „Dr. Petru Groza”.
Citește și: Patronul firmei ce făcea lucrări la internatul prăbușit: „Nu știam că sunt copii înăuntru”
În această vreme, liceul a avut atât clase cu predare în limba română, cât și clase cu predare în limba maghiară. Între anii 1960-1977 liceul a funcționat ca liceu cu profil real-umanist, între anii 1977-1984 ca liceu cu profil matematică-fizică, iar în 1984 a fost transformat din nou în liceu industrial.
După căderea regimului comunist, în 1990, liceul primește numele pe care-l poaetă și acum, al lui Áron Tamási, scriitor renumit, absolvent al liceului. De asemenea, liceul a redobândit statutul de liceu teoretic, având doar clase cu predare în limba maghiară.
Dar cine a fost Tamási Áron? S-a născut într-o familie secuie cu mulți copii, la 20 septembrie 1897, în Lupeni.
Este vorba despre localitatea cu acest nume din județul Harghita, nu despre cea cu nume similar din Hunedoara. Tatăl era agricultor și se presupunea că Áron îi va călca pe urme.
Dar la vârsta de 9 ani și-a împușcat degetul mare de la mâna stângă. Prin urmare, părinții s-au hotărât că îl vor educa, pentru că nu va fi capabil de agricultură, conform tamasiaronegyesulet.ro.
În 1904 a început să învețe la Școala generală Tamás Aron din Lupeni, iar din 1910 a devenit elev al gimnaziului catolic, adică Liceul Teoretic „Tamási Áron” din Odorheiu Secuiesc de azi.
În 1916 a fost chemat să fie soldat. În 1917 și-a dat bacalaureatul militar la Alba Iulia. Un an mai târziu a ajuns pe frontul italian.
A vrut să iasă din stilul de viață rural și a dorit să trăiască un stil de viață urban, de aceea în 1918 a început să studieze la Facultatea de Drept din Cluj Napoca.
În 1921, după ce a terminat, a studiat la Academia Comerțului, unde a primit diplomă în 1922, și a devenit bancher în Cluj Napoca și Brașov.
După Primul Război Mondial a rămas în Ardeal împreună cu familia, și în iulie 1923, la vârsta de 26 de ani, a plecat în America, unde a fost muncitor necalificat, și apoi bancher.
Treptat, s-a apropiat de scris și a făcut carieră ca scriitor.
Citește și: 1.800.000 € alocase guvernul maghiar pentru renovarea liceului - internat prăbușit în Odorhei
Din America a trimis acasă primul lui manuscris la Editura Clujeană, „Lélekindulás”, care a apărut în 1925.
Imediat, a fost remarcat atât în cercurile de literatură română, cât și în cele maghiare.
În mai 1926 s-a întors în Cluj Napoca, iar în scurt timp a fost considerat unul dintre cei mai buni scriitori din Ardeal, dar și din Ungaria.
Scriitorul Tamási Áron - Foto: Arhiva
Între cele două războaie mondiale au apărut volume de nuvele, romane, dintre care primul a fost „A szűzmáriás királyfi”, pe care a început să-l scrie în America și l-a terminat după ce s-a mutat acasă.
După acesta a urmat romanul ”Címeresek”, în care a descris tensiunea din Ardeal, apoi creația cea mai cunoscută: ”Trilogia Ábel”. Inspirația pentru romane și-a luat-o din întâmplări ale vieții sale reale.
Începând de la 1926 până la 1944 a trăit în Cluj Napoca, unde a lucrat la ”Ziarul” și la ”Opoziție”. În 1926 s-a însurat cu Haliker Erzsébet, dar n-au avut copii.
În 1940, după Dictatul de la Viena, o parte din Transilvania, inclusiv Cluj, dar și satul natal a lui Tamási Áron au intrat în componența Ungariei.
În august 1944, ca membru al Consiliului Maghiar din Ardeal, Tamási Áron s-a exprimat pentru ieșirea din război.
După Al Doilea Război Mondial a rămas în Ungaria, după alegerile din 1945 a devenit unul din cele 10 (mai târziu 12) personalități publice care au fost invitate în parlament ca parlamentari de drept.
Între 1949 și 1953 a fost exclus din viața culturală. În această perioadă a scris mai degrabă scenete și piese pentru teatre de păpuși, dar și biografii lirice.
După moartea lui Stalin, începând din 1954, a devenit membru al Consiliul Național Patriotic Popular, au apărut articolele, poveștile sale, și a fost premiat cu Premiul Kossuth.
Tamási Áron a murit în 1966 la Budapesta. La cererea lui, a fost înmormântat în Lupeni, în satul lui natal.
