Să faci una ca asta este, știu (deși pe mine însumi mă încearcă puternic pornirea de a eticheta în acest sens), nedrept. Generalizările sunt, dacă nu întotdeauna, oricum destul de des, periculoase. În plus, sunt adînc convins că la PSD (și la PSD) sunt oameni decenți.
Sîmbăta aceasta (10 nov), un om cheie pentru prezența României în structurile europene (de la 1 ianuarie 2019, pe o poziție fără precedent ca importanță – președinția Consiliului Uniunii Europene) și-a dat demisia din Guvernul României. Numele lui: Victor Negrescu. Funcția (importantă): Ministru delegat pentru Afacerile Europene.
Fără să fi urmărit în mod special acțiunile publice/politice ale dlui Negrescu și fără să îmi dea tîrcoale cine știe ce simpatie subită pentru personajul politic pe care îl joacă acest tânăr politician, am remarcat, de-a lungul ultimilor ani, în zona unde se trec plusurile, că social-democratul era, oarecum, altceva decît majoritatea colegilor săi. Mult mai decent, cu discurs, cu prezență și cu o anumită prestanță, sigur pe sine în cercuri diverse, cu proiecte; cu, aș îndrăzni să spun chiar așa, viziune. O viziune pe care nu o împărtășesc, dar care care are o gradație, un mod de a se articula, un anume sens.
Comentariul integral al lui Cristian Pătrășconiu poate fi citit pe platforma de dezbateri Marginalia
