Localnicii din Lesbos au blocat drumul de acces spre tabăra de refugiaţi Moria. Ei nu vor şi mai mulţi imigranţi pe insulă într-o tabără oricum plină până la refuz, în care oamenii vegetează în condiţii de nedescris. Cu toate acestea, alţi numeroşi imigranţi au sosit duminică - aproximativ 300 - cu barca direct din Turcia, potrivit mass media elene. Nou veniţii ar fi trebuit să fie transportaţi cu autobuzele spre tabăra Moria dar, pentru moment, drumul este blocat.
Christinei Chatzidaki nu-i vine să creadă ce se întâmplă pe Lesbos, insula pe care şi-a petrecut întreaga viaţă. Refugiaţi nu există acolo doar începând din 2015, ci încă din anii 1990, povesteşte bătrâna în vârstă de 87 de ani.
Deja de atunci ea s-a implicat în favoarea oamenilor care au nevoie de protecţie. În anii 90, refugiaţii proveneau cu precădere din fosta Iugoslavie, scena unui sângeros război civil. Până în ziua de azi, Chatzidaki se implică pentru relaţii bune între locuitorii insulei şi imigranţi. Pe insulă trăiesc în prezent aproximativ 25.000 dintre aceştia, în tabăra Moria, în condiţii igienice de nedescris.
Christina Chatzidaki se implică de decenii spre binele refugiaţilor
Este posibil ca numărul lor să crească rapid. Ştirea că preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a deschis pentru refugiaţii sirieni graniţa spre Grecia este pentru localnicii din insulele Lesbos, Chios şi Samos un motiv de îngrijorare. La frontiera terestră dintre Turcia şi Grecia situaţia a escaladat deja.
Acolo poliţia elenă împiedică până în prezent pătrunderea în ţară a mai bine de 10.000 de imigranţi, potrivit guvernului de la Atena. Şi pe insulele greceşti există temerea că nenumărate ambarcaţiuni vor sosi dinspre coasta turcă, având la bord oameni care de luni sau ani aşteaptă ocazia prielnică pentru a-şi continua drumul spre Europa.
Atena şi Bruxelles au exagerat
În contextul sosirii unui număr tot mai mare de imigranţi, localnicii din Lesbos, Chios şi Samos se simt de multă vreme abandonaţi. Şi de propriul lor guvern, cel de la Atena, şi de Uniunea Europeană, care mizează în continuare pe acordul privind refugiaţii, semnat cu Turcia. Ei nu pot să înţeleagă de ce se crede în eficienţa acelei înţelegeri.
Premierul elen Kyriakos Mitsotakis vroia să controleze situaţia cu ajutorul a două măsuri: o lege a azilului mai aspră, pentru a putea retrimite în Turcia cât mai mulţi imigranţi şi construcţia unor centre închise pentru refugiaţi pe insulele respective.
Dar nu este deloc sigur că îşi va putea pune planul în practică. Escaladarea situaţiei la frontiera turco-elenă arată că Ankara are serios de gând să torpileze înţelegerea cu UE vizând refugiaţii. Iar locuitorii insulelor afectate se opun ferm construcţiei de noi centre închise pentru refugiaţi.
„Doar nu este posibil să încui într-o închisoare oameni care trăiesc de ani sau de luni întregi în mijlocul nostru", spune proprietarul unui magazin din centrul oraşului Mytilini, cel mai mare din Lesbos. "În felul acesta chiar că-i vom transforma în răufăcători", a adăugat el.
Şi din acest motiv localnicii din insulă au ieşit în ultimele săptămâni în stradă, unii dintre ei lparticipând la ciocniri violente cu forţele de ordine. Mesajul lor adresat Atenei şi respobnsabililor de la Bruxelles este: "Atenţie, aţi exagerat nepermis!". Ani în şir cetăţenii, voluntarii şi activiştii pentru drepturile omului au avertizat că situaţia a devenit pe insule insuportabilă atât pentru localnici cât şi pentru imigranţi.
Foame şi violenţă în taberele pentru refugiaţi
„E ciudat. Pentru prima dată toţi cei din insulă sunt de aceeaşi părere, de la extrema dreaptă la extrema stângă", afirmă un profesor în vârstă de 40 de ani.
Dar guvernul elen îşi menţine planul de a construi tabere cu regim închis. Şi, în reacţie la protestele localnicilor, guvernul de la Atena a trimis la faţa locului temutele brigăzi MAT de intervenţie ale poliţiei. Pe Samos, lucrările la o nouă tabără au debutat deja. Dar pe Lesbos, numeroşi localnici vor să împiedice cu orice preţ aşa ceva.
„Doar nu vreţi să ne transformaţi în Ellis Island", spune Christina Chatzidaki, făcând o comparaţie cu mica insulă din apropiere de New York, care a fost vreme de 30 de ani centrul de triere a imigranţilor care voiau să se stabilească în SUA.
Chatzidaki este nemulţumită de faptul că locuitorii din Lesbos sunt făcuţi, cu toţii, xenofobi. Neonazişti există, dar sunt un grup infim, spune ea. Majoritatea populaţiei este pur şi simplu suprasolicitată de situaţia existentă.
„În Mytilini trăiesc 30.000 de oameni. Concomitent pe insulă se află 25.000 de refugiaţi. Aceste cifre demonstrează deja cât de absurdă a devenit situaţia."
Şi în tabăra pentru refugiaţi Moria situaţia a devenit explozivă. Violenţa este la ordinea zilei. Înghesuiala, traiul în condiţii inumane şi incertitudinea îi afectează grav pe imigranţi.
Adesea, procedura de acordare a azilului nu durează şase luni, cum prevede legea, ci ani în şir. Un nigerian în vârstă de 42 de ani trăieşte în tabăra Moria din 2017. Condiţiile sunt insuportabile.
„Vă rugăm să ne scoateţi de aici. Suferim. Îi rugăm pe europeni să ne ajute", a declarat el.
Condiţiile de igienă sunt precare în tabăra Moria
Salam Aldeen cunoaşte şi el bine situaţia. El a înfiinţat ONG-ul danez Team Humanity, care are un birou în vecinătatea taberei Moria.
Anul trecut poliţia elenă l-a expulzat din ţară. Aldeen presupune că a devenit un ghimpe în ochii autorităţilor elene fiindcă a atras atenţia asupra condiţiilor inumane din tabără şi a stat de vorbă cu ziariştii. Însă şi el este îngrijorat de faptul că Turcia îi lasă iarăşi pe refugiaţi să se îndrepte spre Grecia.
„Vor veni iarăşi oameni mulţi şi unii se vor îneca, aşa cum s-a mai întâmplat. Armata elenă îi va forţa pe oameni să se întoarcă de unde au venit şi va provoca accidente."
Nici cei care ajung la ţărmul elen traversând apele Mediteranei nu sunt în siguranţă.
„Nu va exista suficientă mâncare, situaţia va escalada în continuare în tabăra de refugiaţi, vor exista ciocniri cu poliţia iar localnicii din insulă vor ajunge la capătul răbdării. Ajungem la un punct care este mai mult decât critic", avertizează Aldeen.
Majoritatea celor care trăiesc pe Lesbos au pierdut orice speranţă că se va mişca ceva la Bruxelles. Ei se tem că turiştii vor ocoli în continuare insula, aşa cum au făcut deja în ultimii ani, deşi imigranţii se află exclusiv în tabăra Moria sau în Mytilini.
Localnicii pleacă de la premisa că în curând numărul imigranţilor va creşte. De îndată ce nu va mai bate vântul şi se va încălzi vremea, numărul bărcilor cu refugiaţi sosite dinspre ţărmul turcesc va creşte considerabil, la fel cum s-a întâmplat şi anii trecuţi, în ciuda înţelegerii dintre UE şi Turcia.
