Cum se apără Mihaela Miroiu, acuzată că știa de abuzurile lui Bulai și Pieleanu: ”Nu exista legal”

DE Vlad Alexandru | Actualizat: 02.08.2024 - 13:16
Cum se apără Mihaela Miroiu, acuzată că știa de abuzurile lui Bulai și Pieleanu: ”Nu exista legal” - Foto: Facebook/ Mihaela Miroiu
Cum se apără Mihaela Miroiu, acuzată că știa de abuzurile lui Bulai și Pieleanu: ”Nu exista legal” - Foto: Facebook/ Mihaela Miroiu

Mihaela Miroiu, fosta profesoară a SNSPA, acuzată că știa despre abuzurile lui Alfred Bulai și ale lui Marius Pieleanu a revenit cu precizări pe pagina sa de Facebook. Ea explică de ce a șters postarea în care spunea că nu știa despre hărțuiri.

SHARE
Mihaela Miroiu, fosta decană a SNSPA, unde doi porfesori cunoscuți sunt acuzați de hărțuire sexuală, a revenit cu precizări, în mediul online, după ce stersese postarea în care spunea că nu știa despre aceste abuzuri. 
 
O fostă studentă a comentat că îi spusese despre atitudinea unuia dintre profesori însă ar fi trimis-o să discute singură cu acesta. 
 
Fosta profesoară se apără spunând că la acea vreme, ”nu exista legal nicio prevedere despre hărțuire în România”.

Cum se apără Mihaela Miroiu, acuzată că știa de abuzurile lui Bulai și Pieleanu: ”Nu exista legal”

Acum câteva zile, când a izbucnit scandalul, Mihaela Miroiu a reacționat și a postat pe Facebook un mesaj în care susținea că nu era la curent cu traumele prin care treceau studentele. Însă, o fostă studentă i-a adus aminte că îi povestise acest lucru. 
 
 
Ulterior, Mihaela Miroiu a revenit și a explicat de ce a șters postarea.
 
”Declarație:
1. De ce am șters postarea în care a comentat fosta studentă care mă acuza că am știut despre hărțuirea ei de către un profesor:
 
- Pentru că a urmat instantaneu un val de ură, insulte și umiliri inimaginabile la adresa mea. Am făcut o criză hipertensivă majoră. Și hărțuirea online are efecte îngrozitoare. Nu mă pot apăra decât singură de expunerile care duc la asta. Linșajul mediatic este incredibil. Și cu consecințe grave în privința sănătății. Abia astăzi am puterea să scriu. Și puterea să adun comentarii injurioase, hărțuitoare, defăimătoare, calomnii, și să reclam în instanță pe cei care fac asta.
 
2. Umilirea studenților, hărțuirea lor, abuzul de putere sunt absolut condamnabile. Am rămas înmărmurită de declarațiile victimelor în cazul Bulai. Și regret enorm că nu au făcut plângeri la timp (ele sau martorii), ca să prevină alte situații abominabile. Desigur că universitatea le datorează reparații.
 
 
3. Conținutul în sine al acuzației despre mine:
 
a. Claudia Radu spune că a venit la mine acum 21 de ani și mi-a spus că profesorul îi face avansuri: și că îi e teamă că nu va mai intra în licență. Da, îmi amintesc asta. Nu exista legal nicio prevedere despre hărțuire în România. Nu aveam cod și comisie de etică la acea vreme, la fel ca multe alte universități. Deci nici o instanță instituțională la care să poată apela victimele. Ne descurcam în context cu astfel de cazuri.
 
b. Spune că am spus că vorbesc cu cel acuzat. Am vorbit. A negat complet. I-am spus să vorbească cu studenta, să lămurească situația și, chiar și numai dacă gesturile lui au dus la o asemenea interpretare, să își ceară scuze și să înceteze orice gesturi altele decât strict profesionale. Dar C.R. spune în mod fals că i-aș fi cerut să meargă singură la el acuzat, pentru o discuție între patru ochi. Ceea ce, într-un interviu ulterior, ea chiar admite. Asta este tot.
 
c. Claudia Radu susține că eu le-am predat un curs referitor la hărțuire sexuală. Nu am predat un astfel de curs. Am predat Filosofie feministă și Teorii politice feministe. Nu cunoșteam încă foarte pertinent nici eu la acea oră subiectul hărțuire.
 
d. Dacă a considerat că reacția mea din anul 2003 nu a fost mulțumitoare și că i-a provocat o traumă îmi este greu să înțeleg de ce apoi s-a înscris la masteratul pe care îl coordonam și a dorit ca în anul 2004 să îi coordonez dizertația de masterat, iar în apoi s-a înscris tot la mine la doctorat.
 
e. După comentariul ei i-am scris în privat, i-am spus că nu îmi amintesc decât vag contextul, că dacă ea crede că i-am făcut vreun rău o rog să mă ierte. Eu obișnuiesc să îmi cer iertare și atunci când oamenii consideră că le-am greșit, deși nu am vrut să le fac niciun rău.
 
f. În postare făcută de C.R., dar și în interviul ulterior, a spune multe lucruri false și chiar minciuni inacceptabile. Dacă veți căuta câte ceva despre persoană, veți vedea că veridicitatea și dreptatea nu sunt tocmai partea ei tare. Nu știu cât din starea sufletește grea se datorează unor evenimente petrecute acum 21-22 de ani sau altora mai recente, petrecute la Ministerul Tineretului în 2008-2009.
 
4. Ce am încercat să fac și cred că am și reușit (admit însă că una este să ai drepturi, alta să ți le aperi):
a. Pentru că știam deja din mai multe universități că sunt probleme de etică, am declanșat o cercetare națională în anul 2004 (13 universități).
 
Pe lângă mult alte probleme, din cercetare a rezultat că în universități există multe astfel de cazuri acoperite de tăcere. Împreună cu Daniela Cutaș și Liviu Andreescu am făcut un Cod etic pentru universități care avea și prevederi consistente despre manifestările hărțuirii, cum se adună dovezi, unde poți obține consiliere și unde poți face plângere (respectiv la Comisia de etică, decanat, rectorat, senat).
 
În iunie 2005 ministrul Mircea Miclea a acceptat codul ca dezirabil și obligatoriu și a dat ordin de ministru ca să fie adoptat de către universități. În decurs de un an universitățile au făcut asta. Practic abia din 2006 avem un cadru instituțional clar la care să se poată face astfel de plângeri. În cazurile pe care le știu din SNSPA, dacă s-au făcut plângeri au fost analizate și vinovații au fost sancționați.
 
b. Am mai putut să dezvoltăm cercetarea și educația despre dreptate de gen și egalitate de șanse, să asigurăm un know-how studentelor și studenților, să îi sprijinim să se asocieze și să facă ONG-uri de profil, să facă lobby pentru legi și politici publice. Să nu se lase umiliți, să își apere demnitatea și să nu își limiteze capacitățile și talentele.
 
c. Faptul că unii dintre ei mă acuză că am făcut prea puțin este explicabil. Toți am dori o lume mult mai bună. De aceea trebuie să și muncim pentru asta. O muncă fără sfârșit.
 
Lămuriri finale: Din 2001 nu am mai fost decană. În 2012 am plecat din Facultatea de Științe Politice la Școala doctorală. În 2021 m-am pensionat”, a precizat fosta decană a SNSPA pe pagina sa de Facebook.
 
Acum câteva zile, Mihaela Miroiu a afirmat că nicio studentă nu i-a spus că ar fi avut astfel de probleme cu vreunul dintre profesori. Însă declarația ei a fost infirmată de o fostă studentă.
 
Foto: Adevărul
 
 
Sociologii Marius Pieleanu și Alfred Bulai au negat acuzațiile. marius Pieleanu a anunțat că și-a suspendat colaborarea cu SNSPA, iar în cazul lui Bulai, conducerea facultății a transmis că l-a suspendat din toate funcțiile.
Google News Urmărește-ne pe Google News
Comentarii 0
Trebuie să fii autentificat pentru a comenta!

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
  •  
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
Articole și analize exclusive pe care nu trebuie să le ratezi!
Abonează-te