Forma finală a legii a fost adoptată în Camera Deputaților, la 9 iunie 2020, cu 265 de voturi pentru, 26 - contra, și două abțineri, și trimisă Președintelui României pentru promulgare la 12 iunie 2020.
Legea a fost inițiată de liderii de grup ai partidelor PSD, PNL, UDMR, Pro România, PMP, minorități naționale. Singurii care s-au opus adoptării proiectului au fost deputații USR, un singur parlamentar al acestui partid fiind în favoarea actului normativ.
Astfel, articolul 30, alin. 1, al Legii privind unele măsuri în domeniul fondurilor nerambursbile europene, conține următoarele prevederi:
(1) La realizarea lucrărilor aferente proiectelor de infrastructură definite conform prevederilor prezentei legi, ocuparea temporară a terenurilor se poate se face fără acordul proprietarului, în oricare dintre următoarele situații:
a) în cazul în care nu se prezintă un titlu de proprietate valabil;
b) în cazul în care nu sunt cunoscuți proprietarii;
c) în cazul în care nu s-a deschis procedura succesorală
notarială ori a succesorilor necunoscuți;
d) în cazul în care nu se ajunge la o înțelegere cu proprietarul.
În aceste situații, acordul proprietarului se suplinește prin declarația pe propria răspundere a inițiatorului proiectului, care descrie imposibilitatea obținerii acordului proprietarilor.
Jurisprudența CEDO, încălcată
În sesizarea Curții Constituționale, ÎCCJ arată că: „dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea privind unele măsuri în domeniul fondurilor nerambursabile europene (PL–x nr. 354/2020) contravin prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, sub aspectul exigențelor privind claritatea, precizia şi previzibilitatea legii și sunt de natură să afecteze dreptul de proprietate privată prevăzut de art. 44 alin. (1) din Constituție, restrângerea exerciţiului unui drept constituțional putând fi realizată doar în condiţiile art. 53 din
Constituție.
În examinarea acestor dispoziții, Secțiile Unite au avut în vedere atât jurisprudența Curții Constituționale (în special Decizia nr.12/2020 și Decizia nr.147/2019), cât și jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza Sporrong şi Lonnroth c. Suediei)".
Legea, contestată în întregime
Sesizarea de neconstituţionalitate a Înaltei Curți de Casație și Justiție, priveşte actul normativ în întregime, reţinându-se de către Secţiile Unite atât vicii de neconstituţionalitate de natură extrinsecă, cât şi intrinsecă.
Art. 58 din legea proaspăt promulgată prevede sancțiuni la adresa judecătorilor. Practic, printr-o lege privind fondurile europene se aduce o modificare a statutului magistraților, fără parcurgerea circuitului legislativ normal în astfel de cazuri.
Ce spune Art. 58:
Art. 58. - Articolul 681 din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune 59 de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins:
„681- Nerespectarea termenelor prevăzute de prezenta lege ori a dispozițiilor cuprinse în prezenta lege privind soluțiile ori măsurile ce pot fi dispuse de instanță constituie abatere disciplinară și se sancționează conform art. 100, lit. d), d1) și e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările
și completările ulterioare.”
Astfel, Secţiile Unite ale ÎCCJ au reţinut că se impune a se examina de către Curtea Constituţionale dacă:
- Au fost încălcate prevederile art. 73 alin. (3) lit. l) şi art. 75 alin. (1), ale art.
1 alin. (5), ale art. 134 alin. (4), precum şi prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie. S-a reținut, în
esență, că, prin prevederile art.58 din proiectul de lege menționat, se aduc modificări statutului
judecătorilor, în ceea ce privește regimul disciplinar aplicabil acestora, în condițiile în care Parlamentul
României nu a adoptat respectiva lege după normele constituționale aplicabile legilor organice și s-a
încălcat ordinea de sesizare a celor două Camere, întrucât prima cameră sesizată a fost Senatul, iar nu
Camera Deputaților.
De asemenea, legea a fost adoptată fără avizul Consiliului Superior al Magistraturii
și s-a încălcat caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, stipulat art.147 alin.(4) din
Constituția României.
Legea integrală o puteți consulta aici .
