Dispariția Cascadei Bigăr a stârnit un val de frustrare pe rețelele sociale. Cascada, aflată în Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița, a devenit celebră după ce a fost inclusă în 2013, de publicația americană „The World Geography”, într-un top al celor mai spectaculoase cascade din lume.
În perioada 2017-2018, numărul turiștilor de la Cascada Bigăr s-a dublat comparativ cu perioada anterioară, ajungând la 100.000 de turiști pe an.
Imediat după prăbușirea cascadei, un activist de mediu, Mircea Jumanca, a susținut că acest eveniment a avut loc din cauza unei intervenții umane.
„Travertinul, roca din care este formată acea cascadă, este un calcar care se depune constant odată cu trecerea apei dulci. Dar apa din izbucul care alimenta cascada a fost deviată pentru o păstrăvărie, astfel că roca nu a mai avut parte de necesarul ei natural”, a susținut Mircea Jumanca.
Prăbușirea era predictibilă
Pe de altă parte, atât Romsilva, cât și un alt activist de mediu, Florin Stoican, președintele Asociației Kogayon, susțin că prăbușirea a avut loc din cauza naturale și nu putea fi evitată, cel mult amânată.
„Ce înseamnă celebritatea: a bubuit internetul la știrea prăbușirii stâncii care forma cascada Bigăr. Și imediat trebuia găsit și un vinovat, ca să existe și o intrigă a evenimentului. La îndemână a fost o captare pentru o păstrăvărie.
În realitate prăbușirea este cât se poate de normală și era predictibilă.
Depunerea de travertin era surplombată, suspendată deasupra râului și era chestiune de timp până să se fisureze și rupă. Pe măsură ce depunerile de minerale din apă cresc, stânca se îngreunează până cedează sub propria greutate”, a scris Florin Stoican.
Activistul de mediu susține că dacă voia cineva să întârzie prăbușirea, putea pune un sprijin sub stânca suspendată și/sau restricționa traficul de pe drumul de deasupra care producea trepidații.
„Dar până la urmă tot asta ar fi fost soarta ei. Îmi aduc aminte de o cascadă mult mai puțin celebră, tot dintr-un parc național, Buila-Vânturarița, din Cheile Bistriței, pe care niște genii au astupat-o cu molozul de la reparația drumului.
Și alți inteligenți de la garda de mediu, la sesizarea noastră ne-au răspuns că au investigat și negăsind nimic în hârțoagele lor, au tras concluzia că acea cascadă nici n-a existat vreodată, chiar dacă ulterior ea a reapărut. Dar era o cascadă mai amărâtă, fără așa notorietate.
Deci nu dați cu pietre, ele cad singure, atâta timp cât există gravitație”, a precizat activistul de mediu.
Pe de altă parte, Romsilva susține că păstrăvăria indicată ca motiv al prăbușirii, pentru că ar fi deviat cursul de apă care forma cascada, funcționa, de fapt, din 1989.
