Arheologul Vasile Diaconu a declarat marţi, pentru AGERPRES, că au fost descoperite peste 70 de morminte care aparţin primului cimitir al mănăstirii şi care a funcţionat de la finele secolului al XVIII-lea până aproape de sfârşitul secolului al XIX-lea. El a precizat că, pe lângă tradiţia orală care aminteşte de existenţa unui cimitir în acest loc, cea mai cunoscută mărturie este tocmai mormântul Veronicăi Micle.
„A fost o cercetare arheologică foarte interesantă şi care a oferit descoperiri deosebite. Chiar de la prima suprafaţă investigată am avut bucuria să descoperim un recipient de sticlă, etanş, care avea în interior un document de hârtie. Respectiva sticluţă a fost aşezată la baza fundaţiei bisericii, cel mai probabil în momentul construirii edificiului, în anul 1844.
Din zona cercetată avem şi câteva monede, care urmează să fie restaurate şi care ne vor ajuta să datăm mult mai bine mormintele. Pe lângă acestea, cele două cruciuliţe de lemn reprezintă descoperiri foarte rare, incluse în categoria obiectelor de cult şi care vor îmbogăţi patrimoniul muzeal”, a declarat dr. Vasile Diaconu, responsabilul ştiinţific al cercetărilor arheologice.
Acesta a precizat că, dintre complexele funerare descoperite, o bună parte sunt reînhumări, individuale sau colective. Cele mai importante sunt mormintele de înhumaţie, care oferă destule indicii despre obiceiurile funerare din mediul monahal, în secolul XIX.
Condiţiile din sol au permis, în unele cazuri, o foarte bună conservare a sicrielor de lemn, dar şi a unor obiecte de cult. Arheologii au descoperit, printre altele, două cruciuliţe de lemn, dintre care una este datată în anul 1831.
