Preşedintele Franţei a părut cu adevărat surprins când, la Lyon, i s-a cerut să reacţioneze faţă de respingerea de către Parlamentul European a candidatei Sylvie Goulard. Candidata lui la conducerea importantului resort pentru apărare şi piaţă internă fusese refuzată în mod cu totul neaşteptat. Ursula von der Leyen, a declarat Emmanuel Macron, îl asigurase că propunerea se va bucura de susţinerea şefilor celor mai importante grupuri parlamentare din legislativul european.
Liderii social-democraţilor şi ai conservatorilor au negat imediat pe Twitter această informaţie. Cu ei nu a discutat nimeni despre Goulard, au dezvăluit aceştia. Din cercurile apropiate preşedintei desemnate a CE, Ursula von der Leyen, nu s-au făcut auzite afirmaţii care să confirme sau să infirme informaţiile dezvăluite de Macron. Nu pot exista decât două concluzii: fie Macron, respectiv şefii grupurilor parlamentare nu iau prea în serios situaţia nominalizării sau şefa viitoarei Comisii Europene nu a încercat să netezească drumul candidatei Franţei în legilslativul european.
Asistăm, în orice caz, la o profundă criză de încredere.
Vizibile semnale de alarmă
Indiferent de motive, von der Leyen nu poate continua astfel. UE este, în mod evident, mai complexă şi mai opacă decât politica de la Berlin, dar cu puţină atenţie puteau fi identificate semnalele de alarmă în cazul aşa numitei „Afaceri Goulard":
1. Candidata Franţei este anchetată pentru deturnarea de fonduri europene. Din această cauză ea a fost nevoită să renunţe la conducerea Ministerului Apărării în guvernul de la Paris. Cum să fie incompatibilă cu un post de ministru dar compatibilă cu unul de comisar european? La această întrebare aleşii europeni nu au primit niciun răspuns mulţumitor.
2. Emmanuel Macron a bruscat practic Parlamentul European prin respingerea principiului de susţinere a aşa-numiţilor candidaţi de vârf la conducerea Comisiei Europene. În baza acestui principiu, doar un candidat de vârf în alegerile eurpene poate deveni şef sau şefă a Comisiei Europene. Monsieur le President a ignorat principiul şi şi-a impus punctul de vedere. Dar, potrivit unui proverb francez, răzbunarea este o mâncare care se mănâncă rece. Această mâncare a fost servită prin respingerea candidatei Goulard.
3. Germanul Manfred Weber nu este doar şeful celui mai mare grup parlamentar din parlamentul European, el a fost şi candidatul de vârf al conservatorilor, adică partidul din care face parte şi Ursula von der Leyen. Încă de la început, Macron nu l-a creditat cu nicio şansă pe candidatul oficial, ceea ce a atras prăbuşirea politică a lui Weber, pe care nici el şi nici partidul nu au acceptat-o.
Acum Partidul Popular European a mai provocat o extrem de neplăcută răsturnare politică, cea a lui Sylvie Goulard. Este învinsă astfel şi colega ei de partid, Ursula von der Leyen.
Von der Leyen are nevoie de aliaţi
Respingerea lui Goulard nu este doar o înfrângere personală pentru Emmanuel Macron şi Ursula von der Leyen, ci şi mult nisip aruncat în cutia de viteze a UE. Pentru că debutul noii Comisii Europene, prevăzut iniţial pentru 1 noiembrie, pare imposibil. În plus, preşedintele Macron a ieşit la atac şi a acuzat-o fără menajamente pe preşedinta desemnată a CE. Atacul a fost deja unul sub centură şi startul lui von der Leyen va fi şi mai dificil.
Ursula von der Leyen trebuie să aibă grijă de acum încolo să nu se mai ajungă la asemenea situaţii. Este indicat acum să astupe gropile nominalizărilor respinse şi să clădească o relaţie reală şi solidă cu persoanele cheie din Parlamentul European.
Von der Leyen are nevoie de aliaţi, de o reţea la Bruxelles, responsabilitatea revenindu-i exclusiv ei. Obţinerea unui majorităţi nu va fi deloc uşoară în contextul consolidării naţionaliştilor şi populiştilor. Ea nu îşi mai poate permite încă o înfrângere precum cea din cazul Goulard. Chiar înainte de preluarea oficială a funcţiei, Ursula von der Leyen şi-a pierdut o parte din creditul iniţial.
Max Hofmann este şeful biroului DW la Bruxelles
