Privim cǎtre dezastrul pe care l-a produs în țări precum Italia, Spania, Franța sau Statele Unite. Privim cu îngrijorare la prezentul pe care îl trăim, dar mai ales ne uităm către viitor. Un viitor pe care nu îl mai percepem cu aceeași claritate. Acum nu ne mai dorim cel mai strălucit viitor, plin de realizări și ascensiuni. Ne mulțumim cu viitorul în care ne-am putea bucura de cele mai banale activității. O plimbare în parc sau o cină la restaurant cu prietenii au devenit, deja, activități după care începem să tânjim. Viața oamenilor s-a schimbat radical și profund în timpul acestei pandemii. Dincolo de efectele medicale, va trebui să privim cu mare atenție la efectele sociale ale acestei crize mondiale.
Ne apropiem cu pași repezi de sărbătoarea Sfintelor Paști. O sărbătoare a reuniunii în credință, a triumfului vieții asupra morții. Chiar și acest eveniment trăit, în fiecare an, de peste 2000 de ani a fost afectat de pandemia de coronavirus. Acest virus nu a schimbat doar prezentul fiecăruia dintre noi, a reușit din păcate să altereze percepția asupra trecutului și să creeze incertitudinea viitorului. Suntem de acord cu faptul că nu este cel mai mortal virus de pe planetă, însă într-o societate atât de evoluată și dependență de interacțiuni sociale, coronavirusul a schimbat cursul firesc al lucrurilor.
România este o țară creștin ortodoxă cu o tradiție adânc înrădăcinată în filozofia socială, dar și în sufletele fiecăruia dintre noi. Indiferent de credința oamenilor, sărbătoarea Învierii Mântuitorului reprezintă un moment de mare bucurie concretizat prin participarea la miez de noapte la slujba Învierii. Momentul în care întunericul se întinde apăsător în noapte, aducând în prim plan eminența morții, dar care este rapid și brutal înlăturat de chemarea “Veniți de luați lumină” cu aprinderea facliilor de Paști și venirea luminii aducătoare de speranță și viață prin negura întunecată, este momentul de maximă intensitate trăit de credincioși.
Însă de această dată, considerând restricțiile impuse de autorități, va trebui să ne reconsiderăm participarea la slujba Învierii. În 2020 avem acces online sau media TV la toate evenimetele dedicate Paștelui.
Am văzut faptul că unele grupuri au inițiat anumite petiții online prin care se dorește deschiderea bisericiilor pentru credincioși. În opinia mea aceste restricții impuse de autorități, într-o situație cu totul specială, au caracter temporar. Nu există niciun atentat la viață religioasă a oamenilor, nu există nicio manipulare sau plan conspiraționist în spatele acestor decizii. Știm cu toții, din anii trecuți, faptul că în noaptea de Înviere, oamenii se adună în număr foarte mare, fiind o aglomerație umană care poate predispune la contaminarea cu coronavirus.
În plus dacă vom analiza cu obiectivitate modul în care participăm la această slujba, putem oberva cu ușurință că, de multe ori, există o efervescență, uneori transformată într-o situație incontrolabilă, în care oamenii se îmbulzeau reciproc pentru a lua lumină. Așadar, în acest an trebuie să respectăm toate măsurile impuse de autorități, nefiind necesare astfel de petiții și presiuni online.
Traversăm împreună momente exrtrem de grele, nu sunt necesare noi presiuni menite să divizeze societatea. Singură opțiune de a trece peste pandemie este solidaritatea și responsabilitatea colectivă. Scindarea socială nu face altceva decât să crească riscul degenerării spre haos și anarhie. Dacă tot discutăm despre principii creștine și de Înviere, ar trebui să înțelegem că numai prin înfrângerea egoismului și a individualității vom putea învinge un fenomen global. Coronavirusul poate fi învins prin responsabilitate și disciplină colectivă, prin respect reciproc, prin bunătate și iubire pentru semenii noștri.
În noaptea Învierii Mântuitorului vom fi prezenți în casele noastre, privind slujba televizată. Lumina Învierii trebuie să fie, în primul rând, în sufletele noastre și mai apoi în flacăra lumânării de pe masă. Mă gândesc că pandemia ar putea să indepartezeze fățărnicia și fariseismul, făcându-ne pe toți mult mai reali și poate mai profunzi. Nu datul din coate pentru a ajunge printre primii să iei lumina reprezintă fundamentul credinței. Dimpotrivă, mândria și excesul dorinței sunt tocmai acele patimi ce trebuie învinse pentru a fi un bun creștin.
Principiile creștine se trăiesc în viața de zi cu zi, nefiind doar vorbe înșiruite în Biserică sau la rugăciune. Credință nu este un element abstract și filozific. Este cât se poate de aplicabilă în viață fiecăruia. Din nefericire, în ultimii ani, societate actuală a pus accent mai mult pe aspectele vizibile și superficiale ale vieții, trecând în plan secund valorile morale, corecte și profunde. Ne-am amăgit colectiv cu valori inversate care au condus evoluția socială, ne-am desfătat cu ele și progresiv am început să credem că acestea reprezintă normalitatea.
Coronavirusul și eminența fatalității ar trebuie să determine un amplu proces de autoevaluare individuală ce se va concretiza într-o concluzie colectivă menită, poate, să readucă normalitatea unei vieți morale și autentice. În față morții realizăm că societatea condusă de principii îndoielnice ne-a oferit fantasme. Îmi place să văd și părțile pozitive ale acestei pandemii. Unul din ele cred că este tocmai această autoevaluare socială care ar putea stă la baza unei restartarii morale a societăților.
În acest an este necesar să înțelegem particularitatea perioadei pe care o traversăm și faptul că Învierea Mântuitorului va avea aceeași însemnătate și importantă pentru credincioși, însă nu ne vom putea manifesta așa cum a fost obișnuiți. Manifestările exterioare nu sunt posibile, dar trăirea interioară nu este îngrădită în niciun fel. Dimpotrivă am putea să trăim Paștele mult mai intens și profund în intimitatea sufletelor noastre.
În agitația și tumultul atins de societate un astfel de moment de introspecție este mai mult decât potrivit, dându-ne timpul de a ne regăși, prin redescoperirea frumuseților simple și autentice ale vieții. Sunt convins că mulți dintre noi avem nevoie de a ne pune în acord cu propria ființă. Avem nevoie de o recalibrare a axei trup-minte-suflet. Sărbătorile Pascale ne oferă această posibilitate de a găși Lumina, Calea, Adevărul și Viața.
