Actorul Constantin Codrescu s-a născut pe 5 septembrie 1931, în urmă cu 92 de ani.
Pe marele ecran a debutat cu rolul din „Nepoţii gornistului” (1953) şi a continuat cu „Răsare soarele” (1954), apoi cu rolul Ghiţă din „La Moara cu noroc”, filmul regizat de Victor Iliu, selecţionat la Festivalul de la Cannes în 1957. Puţini cunosc însă dramele prin care a trecut, de-a lungul vieţii.
Citește și: Actrița ce a făcut din Iordache un „derbedeu”. Adrian Pintea, în patima alcoolului după despărțire
Propria mamă i-a otrăvit soția
Constantin Codrescu este un actor român de teatru și televiziune. Dintre rolurile memorabile pot fi amintite cel din filmul La moara cu noroc. În anii 50 a trecut prin încercarea ce i-a marcat viața.
În anii 50, Constantin Codrescu a fost căsătorit cu actrița Valeria Gagealov care a fost la un pas de moarte.
„N-a fost uşor. Erau destui împotriva noastră. Dar am avut un înger care ne-a vegheat”, a povestit actorul.
„Un înger a venit şi în altă noapte şi a atenţionat-o pe mătuşa mea, Pena, soţia fratelui mamei, sub chipul tatălui plecat spre stele al soţiei mele de atunci, Valeria. Acesta îi striga mătuşii: Salvaţi pe fiica mea! A fost otrăvită cu mătrăgună, boz şi sticlă pisată!
În iarna anului 1951 mama era convinsă că, prin căsătoria mea, a pierdut susţinerea morală şi materială într-o perioadă de restrişte a familiei noastre. Teroarea exercitată de organele de represiune au declanşat un dezechilibru grav în mintea şi sufletul mamei.
A devenit o fiinţă labilă, nesigură, care a început să caute în afara familiei soluţii salvatoare, inspirate de spirite vrăjmaşe. A intrat în legătură cu o ţigancă vrăjitoare, iar răul inconştient a căzut ca un trăsnet asupra sufletului şi trupului firav al soţiei mele, Valeria. Mintea bolnavă a mamei o socotea unica vinovată a îndepărtării mele de familie.
În dimineaţa următoare visului mătuşii, aceasta a venit disperată în camera noastră şi ne-a relatat visul. Când i-am arătat fotografia tatălui Valeriei a rămas interzisă. L-a recunoscut. Aşa am înţeles de unde dureri în zona stomacului, pierderi de cunoştinţă însoţite de leşinuri.
Analizele nu explicau vreo cauză a degradării organismului soţiei mele. După vis, medicii abia atunci au înţeles adevărata cauză a bolii care părea imposibil de diagnosticat. Tot după vis am aflat că mama, când eu lipseam de acasă îi oferea Valeriei mâncare şi lichide peste care presăra nişte prafuri ciudate.
În inconştienţa ei credea că acestea vor duce la o despărţire între mine şi soţia mea. Furia, revolta, disperarea, m-au adus în situaţia de a comite un act de mare gravitate împotriva mamei mele, pe care nu-l pot uita şi nu o să mi-l pot ierta vreodată. Intervenţia fratelui meu m-a oprit.
A doua zi, ca şi cum a ieşit de sub vrajă mama şi-a cerut iertare. Valeria a fost salvată, dar a apărut o singurătate în doi care a dus la despărţire', a povestit Constantin Codrescu.
Disperarea, l-a adus „în situaţia de a comite un act de mare gravitate împotriva mamei mele, pe care nu-l pot uita şi nu o să mi-l pot ierta vreodată”. Gestul necugetat care putea avea un final oribil a fost oprit de fratele fostului actor.
Citește și: Cotescu: Ultimul spectacol, mai presus de viață. Ce vină are publicul că mi-e rău. A murit în 3 zile
După despărțirea de Valeria Gagealov, Constantin Codrescu a cunoscut-o pe Marga Barbu cea alături de care a jucat în filmul Nepoţii gornistului. La scurtă vreme după, cei doi s-au căsătorit, dar mariajul lor nu a durat prea mult, despărțindu-se după câțiva ani. După aceea, actorul s-a mai recăsătorit de două ori.
Carieră remarcabilă în teatru și film
A jucat în numeroase producții cinematografice: „De-aș fi… Harap Alb”, „Mihai Viteazul”, „Haiducii lui Șaptecai”, „Zestrea domniței Ralu”, „Săptămîna nebunilor”, „Roșcovanul”, „Pentru patrie”, „Capcana mercenarilor”, „Trandafirul galben”, „Masca de argint”, „Colierul de turcoaze”, „Pădurea de fagi”, „Totul se plătește”, „Sezonul pescărușilor”, „La răscrucea marilor furtuni”, „Speranța”, „Bietul Ioanide”, „Lumini și umbre”, „Vlad Țepeș”, potrivit Cinemagia.
Între 1976 – 1989 a fost prof. la „Institutul de Teatru” din Târgu-Mureş, oraş al cărui cetăţean de onoare este, unde a particpat la înfiinţarea secţiei române, apoi director al Teatrului „Maria Filotti” din Brăila şi al Teatrului din Sfântu Gheorghe, unde de asemenea a fost un pionier al teatrului românesc.
