„Nu ai voie să le strici oamenilor concediul de vară", a replicat în anii 80 premierul socialist al Greciei, Andreas Papandreou, după ce un consilier dorea să-l convingă să convoace alegeri anticipate în mijlocul verii.
Premierul de stânga de azi Alexis Tsipras nu a ţinut cont de acest vechi sfat politic şi a organizat un scrutin anticipat în timpul principalei perioade de concedii.
Peste 40% dintre grecii cu drept de vot nu s-au prezentat la urne, Tsipras şi partidul său de guvernământ SYRIZA au pierdut alegerile. Victoria a revenit conservatorilor de la Nea Dimokratia, conduşi de Kyriakos Mitsotakis. Ei au câştigat clar şi şi-au asigurat şi majoritatea parlamentară.
Schimbarea de guvern din Grecia nu poate fi pusă însă doar pe seama temperaturilor ridicate de vară. Alegătorii eleni sunt dezamăgiţi şi ştiu foarte bine că o întoarcere la vremurile bune de dinaintea crizei economico-financiare care a zguduit ţara din temelii nu mai este posibilă.
Tsipras a fost ales în 2015 de majoritatea grecilor pentru că a anunţat că va anula programele de austeritate impuse unui stat elen aflat în faliment şi că se va impune în faţa pieţelor financiare internaţionale.
În schimb, după trei convocări la urne în interval de un an, Tsipras a negociat şi încheiat cu creditorii internaţionali un al treilea pachet de salvare a Greciei şi a continuat politica de austeritate a predecesorilor săi. Revoluţia de stânga anunţată s-a transformat de fapt într-un management de criză pe model social-democrat.
Revenirea palidă a economiei nu a fost de ajuns
Totuşi, guvernul Tsipras a fost cel mai longeviv din 2010 încoace, după ce Grecia a cerut ajutorul partenerilor ei, pentru că nu mai era în stare să procure singură împrumuturi de refinanţare direct din pieţele financiare.
În timpul guvernării SYRIZA, statul elen a revenit la o creştere economică slabă iar al treilea program de salvare a fost încheiat în vara lui 2018, conform aşteptărilor. Atena se poate refinanţa acum din nou, a refăcut mici rezerve financiare şi profită de încasări frumoase de pe urma turismului înfloritor.
Kyriakos Mitsotakis, un politician mai degrabă moderat, preia cu alte cuvinte o ţară care nu se mai află pe marginea prăpastiei.
Totuşi, aşteptările de la această dinastie politică veche a conservatorilor sunt enorme. Grecia este încă supravegheată strict de creditorii ei şi ar avea nevoie de o creştere economică mult mai solidă pentru a îndeplini obiectivele de deficit prevăzute pentru anul viitor.
Şomajul a scăzut de la 26 la 18 procente, dar rămâne cel mai ridicat din UE. Ţara are nevoie urgentă de investiţiile pe care SYRIZA nu a dorit să le stimuleze, din cauza aversiunii ei faţă de sectorul privat.
Nea Dimokratia - ca unul din partidele care poartă vina principală pentru criza din Grecia - trebuie să dovedească acum că este o forţă politică responsabilă.
De aceea, conservatorii nu se vor atinge de cea mai mare realizare a lui Tsipras, şi anume acordul cu Macedonia de Nord privind numele acestei ţări vecine, acord care a pus capăt unui conflict anacronic vechi de decenii.
Mitsotakis a criticat în repetate rânduri înţelegerea şi a anunţat că ar urma să renegocieze parţial tratatul. Dar nu o va face, pentru că, deşi va atrage mai mulţi alegători patrioţi în exces, el va speria simultan printr-o astfel de decizie comunitatea internaţională.
