Ambasadorul Republicii Islamice Iran în România, Morteza Aboutalebi, a fost convocat luni la sediul Ministerului de Externe pe tema cazului cetățeanului iranian Gholam Reza Mansouri, care a fost declarat mort vineri, 19 iunie, la București, ancheta fiind în curs de desfășurare.
Cu acest prilej, MAE și-a exprimat „surprinderea față de comunicatul de presă emis de MAE iranian la 21 iunie, precum și față de declarațiile unor oficiali de la Teheran cu privire la elemente care fac obiectul anchetei în curs menționate”, se mai menționează în comunicat.
Totodată, „MAE a evidențiat deschiderea constantă a autorităților române de a răspunde solicitărilor autorităților iraniene cu privire la cazul cetățeanului iranian amintit anterior.”
Nu se înțelege din comunicat despre ce „deschidere constantă” este vorba, când solicitările autorităților iraniene se refereau la extrădarea lui Gholam Reza Mansouri, iar la Teheran era pasibil de condamnare la moarte având în vedere mita de 500.000 de euro pentru care era judecat.
Ori, Art 11 din Convenția europeană de extrădare spune că „dacă fapta pentru care se cere extrădarea este pedepsită cu pedeapsa capitală de către legea părții solicitante și dacă, în atare caz, această pedeapsă nu este prevăzută de legislația părții solicitate, sau în mod normal aici nu este executată, extrădarea nu va putea să fie acordată decât cu condiția ca partea solicitantă să dea asigurări considerate ca îndestulătoare de către partea solicitată că pedeapsa capitală nu se va executa”.
Arestat la București și prezentat în instanță la 12 iunie, tribunalul „respinge propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti de arestare provizorie, în vederea predării, a persoanei solicitate Mansouri Gholam Reza şi dispune punerea de îndată în libertate a acesteia” sub control judiciar pe o perioadă de 30 de zile”, urmând să fie supravegheat de Serviciul Invstigații Criminale din cadrul DGPMB și cu obligaţia de a nu părăsi teritoriul României fără acordul procurorului sau al instanţei.
Tribunalul a fixat următorul termen pentru 10.07, până atunci statul solicitant urmând să depună cererea de extrădare şi documentele anexe, iar Oficiul Român pentru Imigrări un raport cu privire la „situaţia respectării drepturilor omului în Iran pe parcursul procedurilor penale şi cu privire la situaţia închisorilor”.
Totodată, Oficiul Român pentru Imigrări urma să comunice dacă Gholam Reza Mansouri are calitatea de solicitant de azil, statut de refugiat sau beneficiar al protecţiei speciale în România.
După mărturiile unor persoane prezente la tribunal, Gholam Reza Mansouri ar fi cerut protecție statului român pe motiv că la Teheran viața îi va fi pusă în primejdie.
Cine era și ce a făcut Gholam Reza Mansouri
Cazul fostului judecător iranian este foarte complicat, el făcând parte din cercurile înalte ale regimului de la Teheran, până să cadă în dizgrație.
Pentru a clarifica faptele din acest caz, Comitetul de securitate și combatere a terorismului Consiliului de Rezistență Națională a Iranului (NCRI), a făcut o serie de precizări, atât înainte, cât și după moartea lui Mansouri, atrăgând atenția că acesta poate fi asasinat de către oameni ai Gărzilor Revoluționare Iraniene, temuta IRGC, ca să nu dezvăluie corupția la nivel înalt a regimului de la Teheran.
NCRI, Amnesty International, Reporterii fără Frontiere cereau ca Mansouri să nu fie extrădat, ci judecat în Europa pentru crime împotriva umanității și terorism.
NCRI preciza că agenții de securitate și de informații ai regimului de la Teheran îl aveau pe Mansouri sub controlul lor încă de anul trecut, când a fugit din Iran, și erau în contact audio și video cu el, fiind audiat și înregistrat în mod repetat în cadrul dosarului de corupție în care era acuzat.
Fratele lui Mansouri, Mohammad Reza, este secretarul Consiliului de investigare pentru încălcări ale regulilor administrative ale angajaților Organizației de Planificare și Buget, în relații apropiate cu Mohammad Bagher Nobakht, consilierul președintelui Iranului, Hassan Rouhani, și șeful Organizației Planului și Bugetului. Deci fratele lui Mansouri era implicat în anchetarea acestuia.
Conform RadioFarda, un portal de știri al opoziției iraniene, cazul lui Mansouri se înscrie într-o bătălie între partidele corupte pentru succesiunea ayatolahhului Khamenei, liderul religios suprem al Iranului, care ar fi bolnav.
Printre cei 20 de inculpați în dosarul de corupție în care Mansouri era cheia, cel mai important personaj este Hassan Najafi, cel de la care ar fi luat mită 500.000 de euro. Și acesta este dispărut.
Najafi este un miliardar cu afaceri în industria petrochimică și în construcții. Mansouri ar fi dat mai multe decizii care l-au favorizat pe Najafi în cadrul proiectului său de construcție în regiunea Lavasan, lângă Teheran, în valoare de 1,7 miliarde de dolari, cuprinzând cel puțin un milion de metri pătrați de teren cu zone rezidențiale, demarat în 2016.
Acest Najafi este rudă cu Ali Akbar Nateq Nuri, fost inspector șef la biroul liderului suprem al Iranului, Ali Khamenei.
Proiectul a fost suspendat de către Vahid Haqanian, adjunct pentru Afaceri Speciale la biroul lui Khamenei, dar au fost reluate după o decizie a Ministerului Justiției la acea dată, Sadeq Larijani.
Niciun stat nu și-l dorea mai mult pe Gholam Reza Mansouri decât Iranul, pentru a păstra secretul asupra „afacerilor interne”.
Cealaltă parte implicată în soarta lui Mansouri era legată de drepturile omului, de faptul că, potrivit RadioFarda, NCRI, Reporterii fără Frontiere, acesta a decis arestarea ilegală și persecutarea a zeci de jurnaliști opozanți ai regimului din Iran.
Membrii familiei lui Saeed Karimian, managerul Iran Gem TV, cu sediul în Turcia, care a fost asasinat la Istanbul în 2012, au depus plângere că Mansouri i-a luat ostatici la Teheran, fiind ținuți în condiții dure într-o închisoare de securitate.
ONG-urile pentru apărarea drepturilor omului cereau ca Bucureștiul să nu-l extrădeze pe Mansouri la Teheran, unde ar fi fost ucis, ci să fie judecat în Europa.
Misterul arestării
Conform NCRI, Gholam Reza Mansouri a venit în România în martie. La începutul lunii mai, Mansouri a angajat un avocat, Amir Hossein Najafpour Thani, și i-a dat procură pentru a-l apăra în cadrul procedurii în curs în sistemul judiciar al regimului. Dar, Baqer Baha’i, judecătorul și șeful filialei tribunalului penal unde se judeca procesul, subordonat ministrului Justiției, Ebrahim Raisi, a întârziat să accepte procura. Gholam Reza Mansouri a primit mesaje că ar fi în favoarea lui să nu dea o împuternicire, astfel încât să nu poată fi judecat până când nu revine în Iran.
Potrivit raportului NCRI, în după-amiaza zilei de miercuri, 10 iunie, Mansouri a mers la Ambasada regimului din București, unde a stat până joi seara. El a cerut ambasadorului să facă publică vizita sa, dar Morteza Abutalebi, ambasadorul, nu a fost de acord pe motiv că „dacă MEK (n.r – opoziția iraniană) ar afla că ești aici, ar da foc Ambasadei”.
Între timp, conform documentelor intrate în posesia NCRI, ambasadorul regimului în Bulgaria, Mohammad Javad Rassouli Mahallati, organizase o acțiune de a-l prelua pe Mansouri pe ruta București-Sofia, unde îl aștepta un avion special QeshmAir. Însă decizia tribunalului de la București ca acesta să nu părăsească teritoriul României a creat probleme.
Făcându-i-se rău în timp ce se afla la ambasadă, a fost dus la spital, de unde a fost arestat de poliție în baza unui mandat emis de Teheran! Era necesar, nu era necesar să fie arestat din moment ce se declarase de acord să plece la Teheran după reluarea zborurilor și se și prezentase la ambasadă ca să-și arate bunavoință?
Se pare că era nevoie, pentru că, imediat după arestarea sa, ministrul iranian al Justiției, Ebrahim Raisi, a declarat că acesta nu era sincer în decizia sa de a se întoarce, „făcea spectacol”, precizând că în curând inculpatul va fi extrădat de autoritățile române.
Surpriză, procedura nu a mers ca unsă, amânându-se cauza până la 10 iulie, cu Mansouri cerând protecție statului român, susținând că este rezident permanent al Turciei, unde deține o propietate și că la Teheran viața i-ar fi pusă în pericol.
Cu toate acestea, avionul planificat de Ambasada Iranului la Sofia a sosit joi seara, 18 iunie, prilej pentru NCRI de a publica un comunicat de avertizare că IRGC urmează a-l sustrage, într-un fel sau altul, pe Mansouri din România.
Și atunci, n-a mai fost chiar o surpriză anunțul de a doua zi, 19 iunie, ora 14.30, că acesta a decedat în urma căderii de la etajul 6 al hotelului Duke, de pe bulevardul Dacia, unde era singurul client. Chiar dacă tocmai plătise, urmând să părăsească hotelul, în care caz cu el trebuia să fie ofițeri din cadrul controlului judiciar, pentru că acesta urma să-și schimbe adresa.
Inițial, corespondentul RFE / RL din București a spus că, potrivit poliției, bărbatul a căzut de la fereastra camerei sale pe trotuar, dar seara, autoritățile au declarat că trupul lui Mansouri a fost găsit în interiorul hotelului, lângă hol.
Tot seara, poliția a anunțat că e vorba de sinucidere, iar purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe iranian, Abbas Mousavi, a confirmat moartea acestuia. Cazul părea rezolvat, încheiat, fără ONG-uri ca să se amestece, fără complicate proceduri de extrădare.
Toată lumea părea mulțumită. La 19 iunie, după ce s-a anunțat moartea lui Mansouri, Hossein Soleimani, redactorul site-ului Mashreq, afiliat lui Khamenei, a postat o afirmație dubioasă: „De acum, România este și un partener strategic profund”. Dubioasă, pentru că lăsa să se înțeleagă o oarecare complicitate cu privire la acest caz.
O oră mai târziu, site-ul a eliminat acea postare, rectificând-o astfel: „România este un partener strategic profund pentru cei corupți și mafia care era îngrijorată de revenirea lui Mansouri în Iran.”
Tot la 20 iunie, pe același site Mashreq afiliat lui Khamenei, a apărut un comentariu și mai dur: „Unde este conexiunea dintre Monafeqin (termenul peiorativ folosit de regim pentru a caracteriza MEK), România și moartea lui Mansouri?Având în vedere influența MEK în România, nu este puțin probabil ca ipoteza că judecătorul Gholamreza Mansouri să fi fost aruncat de la fereastra hotelului să fie o narațiune pentru a ataca oficialii Republicii Islamice sub pretextul că, dacă acesta ar fi fost adus în Iran, ar fi dezvăluit niște nume suspuse.”
MAE român l-a chemat pe ambasadorul iranian la București pentru explicații.
Ucis sau sinucidere
Se pare că atât regimul de la Teheran, cât și opoziția iraniană, merg pe ipoteza asasinării lui Mansouri, învinovățindu-se reciproc, deși autoritățile române au anunțat mai mult ca sigur sinucidere, fără să elimine și alte posibilități.
Corpul Gărzii Revoluționare Islamice (IRGC) a atribuit imediat crima Organizației Populare a Mujahedinilor din Iran (PMOI / MEK), pe site-ul Entekhab.
La o oră după ce s-a anunțat moartea lui Mansouri, IRGC a citat un „expert în afaceri internaționale” care declara: „Trebuie să căutăm indicii în acest caz la contrarevoluționarii și ipocriții (MEK) care au suferit din cauza judecătorului Mansouri”.
Alireza Zakani, deputat al Parlamentului din Qom, a declarat că Akbar Tabari, fostul adjunct al ministrului Justiției, inculpatul principal în procesul de corupție din care făcea parte și Mansouri, ar fi fost un susținător al PMOI / MEK în primele zile ale Revoluția din 1979, sugerând că ar fi ordonat eliminarea lui Mansouri ca să nu mai ajungă la proces.
NCRI susține că Tabari și-a retras sprijinul pentru MEK de zeci de ani, devenind un om bun la toate pentru Ministerul Informațiilor de la Teheran. Și că cerând protecție la București, Mansouri nu a invocat MEK ca sursă a temerilor pentru viața sa, ci regimul de la Teheran.
De aceea, NCRI cere Guvernului României să facă public un raport în detaliu asupra tuturor incidentelor legate de acest caz.
„Ar trebui să condamne, fără nicio ambiguitate, conduita regimului iranian și a agenților săi pe teritoriul românesc”, se arată în comunicatul NCRI.
Totodată, organizația cere o delegație a Națiunilor Unite pentru a lansa o investigație detaliată în acest caz.
„Curtea Penală Internațională trebuie să pună sub urmărire penală și să pedepsească autorii și agenții responsabili pentru acest omor, pe care regimul încearcă să-l pună pe seama MEK”, se precizează.
Pentru NCRI, moartea lui Mansouri poartă semnătura serviciilor de informații ale regimului iranian, fiind similară cu ceea ce s-a numit „crimele în serie” asupra disidenților efectuate de Ministerul Informațiilor și Securității (MOIS) în anii 90 și mai târziu, orchestrate de Saeid Emami, care, pus sub acuzare pentru aceste omoruri extrajudiciare, a murit în urma unei „tentative de sinucidere” în închisoare, la 19 iunie 1999, înainte de a da numele celor implicați.
Hesam-addin Ashena, consilierul președintelui Hassan Rouhani și fost ministru adjunct al Informațiilor și Securității a invocat „sinuciderea” lui Saeed Emami, referindu-se la moartea lui Gholamreza Mansouri, în contul său de Twitter, deși ipoteza asasinării acestuia este singura pomenită în legătură cu cazul său.
De asemenea, NCRI amintește de asasinarea recentă a lui Massoud Molavi, un opozant al regimului de la Teheran, în Turcia, la 14 noiembrie 2019. Reuters a raportat la 2 aprilie 2020 că doi ofițeri de informații din Consulatul regimului iranian la Istanbul au condus asasinarea lui Molavi.
A fost predat viu?
Există și o a treia ipoteză vehiculată de opozanți ai regimului de la Teheran pe paginile lor din rețelele sociale. Anume, că acesta nu ar fi murit deloc. O primă îndoială ar reieși din fotografiile din fața hotelului, în care lucrători INML cară trupul în sac. Remarca acestora a fost că în acel sac „dacă e Mansouri, nu e tot”.
Mansouri era un om robust și chiar dacă ar fi slăbit în ultimul an, fiind bolnav și stresat cu privire la soarta sa, nu putea rămâne acea „fărâmă, fără consistență”. Motivul înscenării morții sale ar fi, în opinia acestora, evitarea atenției instituțiilor internaționale cu privire la extrădarea sa și predarea acestuia în carne și oase agenților IRGC sosiți cu avionul special la Sofia. Această ipoteză pune autoritățile române într-o lumină proastă, pe lângă faptul că, fiind avertizate, totuși nu l-au pus sub protecție.
Reporterii fără Frontiere au criticat atât autoritățile germane, cât și pe cele române pentru că nu l-au ținut în arest pe Mansouri, pentru a fi adus în fața justiției pentru zecile de jurnaliști indepenenți pe care i-a condamnat la închisoare, unde au fost torturați pentru că se aflau în opoziție față de regimul islamic.
N-ar fi prima oară când autoritățile unei țări ar intra sub astfel de suspiciuni. Un caz relevant, descris în detalii de Nordic Monitor, un site înregistrat în Suedia, relatează despre Hassan Faraji Ghotlou, un defector IRGC, fost operativ în Turcia și Azerbaigean, care s-a prezentat la o secție de poliție din Turcia cerând protecție.
Omul era plin de informații, știa o întreagă rețea a spionilor iranieni în Turcia, dar decizia serviciilor secrete turce, conduse de un șef cu bune relații cu Teheranul, a fost năucitoare.
Polițiștii care au avut ghinionul să-l preia pe Ghotlou, și care i-au luat declarații până să vină serviciile să-l preia, o oră și jumătate mai târziu, nejustificat de mult, au fost arestați și acuzați de complot împotriva statului, iar spionii numiți de defector au fost trimiși la Teheran.
„Ce s-a întâmplat cu defectorul, nu se știe sigur. Din tot ce știm, Ghotlou a fost ori predat iranienilor, ori a fost ucis”, a scris Nordic Monitor.
După primele cercetări în cazul judecătorului iranian mort la București, investigația Poliției Capitalei conduce către ipoteza că Mansouri s-ar fi sinucis, însă nu este scoasă din calcul nici varianta crimei.
Se așteaptă și rezultatul analizei toxicologice, care va arăta dacă Mansouri a fost otrăvit sau dacă luase substanțe care i-ar fi putut produce amețeli puternice, în care caz ar fi fost o moarte accidentală.
