Vreme de un sfert de secol, conflictul bisericesc din Ucraina a fost pentru Ortodoxie ceva comparabil cu o bombă cu ceas. Milioane de ucraineni au făcut parte de la începutul anilor 1990 din două organizaţii bisericeşti deviaţioniste - „Patriarhatul de Kiev" şi „Biserica Autocefală". Aceste organizaţii nu se bucurau de recunoaştere internaţională, iar membrii lor erau stigmatizaţi adesea drept factori de segregare după ce s-au desprins de "Biserica Ortodoxă a Ucrainei", fidelă Moscovei, şi şi-au proclamat unilateral independenţa.
Multă vreme alte biserici ortodoxe au considerat că scindarea este o chestiune internă a Bisericii Ortodoxe Ruse. Dar, cel târziu de la anexarea Peninsulei Crimeea şi a războiului care a urmat în estul Ucrainei, a devenit clar că Patriarhul de la Moscova, căruia Ucraina îi este subordonată canonic din secolul al XVII-lea, nu mai poate fi în niciun caz o personalitate integratoare pentru toţi ucrainenii.
Mare bucurie, scindare de durată
Această stare a lucrurilor l-a determinat pe Patriarhul Ecumenic Bartolomeu - conducătorul onorific al ortodoxiei mondiale - să-i înmâneze, pe 6 ianuarie 2019, la Istanbul, celui mai înalt ierarh al Bisericii ucrainene independente Tomosul, un atestat de autocefalie, în prezenţa preşedintelui Ucrainei, Petro Poroşenko. „Acesta este un motiv de mare bucurie pentru numeroşi ortodocşi ucraineni. Acum o grea povară a căzut de pe umerii lor. Această povară era cu atât mai grea cu cât Biserica fidelă Moscovei le-a constestat acestora binecuvântarea lui Dumnezeu, le-a invalidat Sfintele Taine şi i-a privat de dreptul de a se considera parte a Ortodoxiei mondiale", a declarat pentru DW teologul Kyryl Hovorun, referindu-se la însemnătatea Tomosului.
Biserica Ortodoxă a Ucrainei devenită acum autocefală a apărut abia în decembrie 2018 prin unirea a două grupuri ecleziale disidente, cărora li s-au alăturat şi doi episcopi odinioară fideli Patriarhiei de la Moscova. În fruntea ei a fost ales Mitropolitul Epifanie, în vârstă de numai 39 de ani. Patriarhul Bartolomeu a parafat independenţa ucraineană printr-un gest îndrăzneţ din perspectiva dreptului canonic: el a anulat fără a sta pe gânduri un hrisov vechi de 350 de ani, emis de un predecesor al său, prin care Ucraina era subordonată "Patriarhului Moscovei şi al tuturor Rusiilor".
Moscova îi cere socoteală Patriarhului Bartolomeu
Cu toate acestea, Moscova încearcă în continuare să împiedice recunoaşterea autocefaliei Bisericii ucrainene. Patriarhul rus Kiril l-a ameninţat pe Patriarhul Ecumenic cu "tribunalul suprem" şi îi contestă acestuia titlul istoric de conducător al lumii ortodoxe. La rândul său, preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a declarat că-l bănuieşte pe Patriarhul Bartolomeu că urmăreşte doar "să câştige bani" în Ucraina. Dar prin această retorică Moscova nu face decât să se izoleze, afirmă politologul elen Ilias Kouskouvelis, profesor la Universitatea din Salonic. "Patriarhul Ecumenic se bucură în continuare de un mare prestigiu. Nu doar în Grecia, ci în părţi largi din lumea ortodoxă", a declarat el pentru DW.
Şi din interiorul Bisericii se aud critici la adresa modului în care reacţionează Patriarhia de la Moscova, cu precădere din pricina anunţului că nu va mai lua parte la Sfânta Împărtăşanie împreună cu reprezentanţii Patriarhiei Ecumenice. „Este de neînchipuit ca Dumnezeiasca Euharistie, misterul nesfârşitei iubiri şi a jertfei de sine a lui Hristos, să fie folosită ca armă împotriva unei alte Biserici", subliniază de exemplu Întâi Stătătorul Bisericii Ortodoxe Albaneze, Arhiepiscopul Anastasios, într-o scrisoare adresată Patriarhului Kiril, publicată recent.
Două tabere ortodoxe
Mitropolitul Kievului, Epifanie, speră însă într-o normalizare rapidă a situaţiei. „Cred că dreptatea va triumfa şi că în final toate Bisericile vor recunoaşte autocefalia noastră, chiar dacă pentru aceasta va mai fi nevoie de un timp", a declarat ierarhul ucrainean pentru DW. El crede că, mai întâi, Biserica Ortodoxă Elenă va recunoaşte decizia Patriarhului Ecumenic, urmată, posibil, curând de Biserica Ortodoxă Română.
Nu este însă de aşteptat o recunoaştere din partea Bisericilor apropiate prin tradiţie de Rusia. Între acestea se numără Bisericile Ortodoxe din Serbia şi Bulgaria. Clar de partea Moscovei s-a declarat a fi până acum doar Patriarhia Antiohiei. Probabil din raţiuni politice, fiindcă teritoriul ei canonic se află în Siria, unde numeroşi creştini îi sunt fideli dictatorului Bashar al-Assad, un aliat al Rusiei.
Restul celor în total 14 Biserici Ortodoxe Autocefale nu s-au pronunţat până acum. Kyrylo Hovorun consideră că multe dintre ele aşteaptă deocamdată să vadă cum va evolua disputa din jurul Ucrainei. "Este important ce va deveni noua Biserică. Rămâne de văzut dacă va predica idei naţionale sau chiar naţionaliste sau va deveni o Biserică deschisă cu adevărat şi integratoare, care se va adresa şi minorităţilor naţionale", consideră Hovorun.
