La momentul în care am vorbit cu ea, fetiţa era găzduită într-o casă din Bucium, împreună cu mama ei, Olga, şi cu alte cinci femei cu cinci copii. Erau zdruncinate de drumul lung şi aşteptarea din vămi, de oroarea războiului şi de teama despărţirii de cei dragi. Fetiţa tânjea după pisica abandonată în Ucraina, ceilalţi copii după jucării, căţei, după colegii de clasă şi chiar după şcoală. S-au bucurat când li s-a spus că pleacă într-o vacanţă şi nu vor mai avea lecţii, dar acum le doresc mai mult decât oricând.
Citește mai mult pe Ziarul de Iași
