Mântuitorii celebraţi de oamenii entuziaşti nu sunt, în ultimă instanţă, decât variantele mesianice ale tiranilor. Pragmatismul şi spiritul critic, ca forme ale lucidităţii, sunt necesare spre a tempera exaltarea care ne poate fi fatală,evitând să visăm din nou visele care au bântuit umanitatea în veacul trecut.
Şi chiar în numele lucidităţii votul dat pe 26 mai împotriva regimului Dragnea şi a acoliţilor săi este calea prin care ne putem apăra libertatea în faţa asaltului dat, continuu, de un inamic redutabil.
În pofida rezervelor pe care le putem avea, în pofida oboselii şi a scepticismului alimentate de o opoziţie fragilă şi de un şef de stat ezitant, votul de pe 26 mai, la alegerile parlamentare europene şi la referendum, apare ca alternativa la acceptarea pasivă şi resemnată a dominaţiei exercitate asupra României de un grup a cărui ambiţie este restaurarea ceauşismului triumfător.
După trei decenii, fesenismul pe care îl întruchipează regimul Dragnea întenţionează să instituie domnia arbitrarului şi a mediocrităţii. Brutalitatea cu care libertatea de expresie publică este reprimată trebuie să ne indice, tuturor, gravitatea momentului şi urgenţa reacţiei noastre.
Iresponsabilitatea demagogică a politicilor economice şi încurajarea monopolurilor reprezintă un semn al derivei fără predecent la care asistăm. Infiltrarea justiţiei cu agenţi de influenţă şi supunerea tribunalului constituţional voinţei partidului- stat sunt simptomele unui rău pe care nu îl mai putem ignora.