Lacul Roşu (numit şi Ghilcoş, sau Ucigaşul) este un lac de baraj natural pe valea râului Bicaz, în zona izvoarelor acestuia, în apropiere de Cheile Bicazului. Este cel mai tânăr lac natural din România şi totodată un lac de baraj natural. Aflat în judeţul Harghita, la limita cu judeţul Neamţ, lacul este accesibil de pe drumul naţional DN12C care face legătura între oraşele Gheorgheni şi Bicaz.
Legenda fetei răpite înainte să se căsătorească. Din destinul ei tragic s-a „născut” Lacul Roșu
S-a format în anul 1837, atunci când o porţiune din muntele Ghilcoş (un pinten format din grohotişuri) s-a surpat şi a blocat cursul natural al râului. Alunecarea a fost cauzată de îmbibarea excesivă cu apă a suprafaţei vulnerabile, pe fondul unei perioade de ploi abundente.
Citește și: Legenda „Grădinii Zmeilor”, locul în care stâncile prind „viață”. De ce erau furate fetele oamenilor
În consecinţă, s-a format un lac natural încadrat de vârfurile Şuhardul Mic (1.352 m) şi Şuhardul Mare (1507 m) precum şi vârful Ghilocoş (1.406 m). Pe malul lacului s-a dezvoltat staţiunea balneo-climaterică Lacul Roşu, subordonată oraşului Gheorgheni, judeţul Harghita.
Denumirea de „Lacu Roşu” derivă de la argilele bogate în oxizi de fier, aduse de Pârâul Roşu şi depozitate în lac. Totodată, rocile masivului Suhard sunt şi ele de culoare roşie, motiv pentru care reflecţia acestuia în apa lacului sporeşte efectul vizual al culorii roşie. Ciobanii din zonă i-au dat numele de Lacul Roşu. Primul care a folosit denumirea actuală a fost Orbán Balázs, în 1864.
Legendele transmise în popor
Dacă geologii au o teorie clară despre cum s-a format cel mai mare baraj natural al României, localnicii vă pot povesti legendele locului, care de care mai sângeroase. Din acest motiv, muntele de lângă lac ne numeşte Muntele Ucigaş.
Una dintre legende spune că în zonă trăiau o fată săracă, adoptată din milă de o bătrână şi un băiat foarte bogat, singur la părinţi. Cei doi s-au îndrăgostiti nebuneşte la prima vedere, dar părinţii băiatului nu au fost de acord cu căsătoria. Nici rugăminţile şi nici lacrimile îndrăgostilor nu l-au putut îndupleca.
Citește și: Legenda peșterii din România unde o femeie a fost transformată complet. Aici i s-a îndeplinit visul
Tinerii au decis să fugă în lume, iar părinţii băiatului au înnebunit de furie. Au blestemat-o pe fată fără să se gândească că şi fiul său va deveni o victimă. În drumul lor peste munte tinerii au fost prinşi de o furtună şi s-au adăpostit la poalele masivului.
O stâncă uriaşă s-au fi prăvălit la vale şi i-ar fi ucis pe loc. Se spune că sângele celor doi s-a scurs în lac şi de aceea acesta are culoarea roşie.
Estera, fata răpită
O altă legendă, la fel se sângeroasă, are la bază tot o poveste de iubire. O fată extrem de frumoasă pe nume Estera s-a îndrăgostit nebuneşte de un băiat pe care l-a întâlnit la un târg. Cei doi au decis să se căsătorească, dar din păcate băiatul a fost luat în armată, iar fata l-a aşteptat în zadar.
Foarte tristă, Estera mergea în fiecare zi în zona izvorului de lângă lac să ia apă şi plângea de dorul flăcăului. Într-o zi, fata a fost văzută de un tâlhar care i-a promis toate bogăţiile din lume dacă îl va lua de bărbat. Fata l-a refuzat, dar tâlharul a încercat că o forţeze să îi devină soţie.
Se spune că Estera a cerut ajutorul munţilor ca să scape şi imediat s-a pornit o furtună. Cei doi au fost îngropaţi sub stânci. Se spune că în acel loc s-a format Lacul Roşu de astăzi.
Citește și: Legenda Daciilor negre care a băgat spaima în locuitorii din Bărăgan. Copiii aveau de suferit
O a treia legendă spune că în zonă a fost o strână, iar în timpul unei mari furtuni ciobanii au vrut să se adăposteacă în Muntele Ucigaş. Acesta însă i-ar fi îngropat cu tot cu oile lor şi aşa a apărut lacul.
Din vechea pădure care acoperea albia văii s-au păstrat şi astăzi vârfurile brazilor, rămaşi pe picioare în amonte de baraj. Trunchiurile lor s-au conservat datorită apei bogate în carbonaţi de calciu şi oxid de fier.
Când s-a format, lacul avea dimensiuni mai mari faţă de cele din prezent. În formă de L, segmentul mai lung avea 1.300 m iar cel mai scurt 650 m, faţă de 900 m, respectiv 435 m în prezent.
