În paralel cu anunţarea depunerii unei moţiuni de cenzură la adresa Guvernului Dăncilă, PNL transmite că va fi continuat demersul revocării lui Liviu Dragnea de la şefia Camerei Deputaţilor şi a vicepreşedintelui Camerei, Florin Iordache – chiar dacă unii îl consideră o acţiune fără şanse de finalizare –, urmând ca liberalii să boicoteze toate şedinţele de plen, inclusiv pe cea în care se va discuta şi dezbate proiectul de lege a bugetului de stat şi a Legii pensiilor, în cazul în care cei doi le vor conduce în continuare. Şi se pare că se va ieşi din limitele unui simplu exerciţiu democratic făcut de Opoziţie şi pe care Puterea să-l crediteze din start cu şanse de reuşită de la minim spre zero şi să-l trateze ca atare. Liviu Dragnea pare că merge, în aceste zile, pe sârmă, fiind vulnerabil la cea mai mică mişcare necontrolată din jurul său.
Teoretic, moţiunea de cenzură ar avea şanse să treacă, asta chiar dacă nu mai e momentul optim, care îi oferea şanse suplimentare. Acela fusese perioada recentă când Călin Popescu Tăriceanu, visându-se candidat la prezidenţiale în 2019 chiar cu riscul ruperii alianţei cu PSD, dădea semne de oarecare independenţă, de lipsă de rezonanţă la unele mesaje ale lui Liviu Dragnea. Dar asta se întâmpla înainte ca dl Tăriceanu să reintre în colimatorul DNA, într-un dosar de corupţie în care se cere ridicarea imunităţii sale parlamentare şi care îl face, astfel, dependent de voturile PSD şi, implicit, de linia dictată de Liviu Dragnea.
De ce are, totuşi, şanse de izbândă această moţiune de cenzură împotriva Guvernului Dăncilă, şi asta chiar dacă Liviu Dragnea nu va fi dizlocat – de Opoziţie – de la conducerea Camerei Deputaţilor?
Citește comentariul integral al Melaniei Cincea pe platforma de dezbateri Marginalia