Sânzienele sau Drăgaica sunt sărbătorite în calendarul popular pe 24 iunie, fiind asociate sărbătorii creştine a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul.
Citește și: Legenda lacului din România unde noaptea se strâng ielele. Apa lui nu îngheață niciodată
Sunt prilejuite, totodată, şi de solstiţiul de vară, ziua cea mai lungă a anului, care marchează mijlocul verii agrare.
Sărbătoarea Sânzienelor
Denumirea sărbătorii provine, cel mai probabil, de la zeiţa silvestră Santa Diana, dar Sânzienelor li se mai spune Frumoasele, Zânele sau Drăgaicele.
În mitologia românească, sunt cunoscute şi sub alte denumiri, precum: Dânse, Vâlve, Iezme, Irodiade, Nagode, Vântoase, Zâne, Domniţe, Măiastre, Împărătesele Văzduhului şi încă multe altele, în funcţie de regiune.
Considerate a fi nişte femei frumoase, Sânzienele înzestrează plantele cu puteri vindecătoare, împart rod holdelor şi femeilor căsătorite, înmulţesc păsările şi animalele, tămăduiesc bolile şi suferinţele oamenilor, apără semănăturile de grindină şi de vijelii. Ele sunt zâne bune, dar, atunci când oamenii le nesocotesc, pot deveni şi forţe distructive, scrie Agerpres.
Citește și: Obiectul misterios al dacilor descoperit la baza unui copac, la Sarmizegetusa. Înfățișează grifoni
Sânzienele, florile galbene care înfloresc în jurul acestei perioade, cresc prin fâneţe sau livezi, fiind cunoscute sub două denumiri zonale: „sânziană'', în Oltenia, Banat, Transilvania, Bucovina, Maramureş, nordul Moldovei, şi „drăgaică'', în Dobrogea, centrul şi sudul Moldovei, Muntenia.
În credinţa populară, această floare are nenumărate proprietăţi magice. Din flori de sânziene şi din spice de grâu, fetele tinere împletesc cununi, pe care le poartă pe cap în ceremonialul numit Jocul Drăgaicei, reprezentând zeiţa agrară.
În tradiția românească, se spune că Sânzienele, zâne ale câmpului, dau puteri deosebite florilor și buruienilor.
Noaptea în care se deschid Cerurile
Sânzienele îşi au originea într-un străvechi cult solar.
Conform credinţei populare, în noaptea de 23 spre 24 iunie, cerurile se deschid, iar Sânzienele sau Drăgaicele, personaje mitice nocturne, apar în cete, de obicei în număr impar, cântă şi dansează pe câmpuri, această sărbătoare fiind a Soarelui, a poftei de viaţă, a dragostei şi a fertilităţii, potrivit site-ului crestinortodox.ro, citat de Agerpres.
Citește și: Câte plante medicinale cunoșteau dacii? La ce foloseau coada-șoricelului și izma?
Sânzienele sunt zâne bune, spre deosebire de Rusalii, ființe fantastice rele, numite în popor și iele.
Tradiții și superstiții de Sânziene
Sânzienele sunt o sărbătoare cu multe tradiții, obiceiuri și superstiții.
Marcel Lutic scrie în cartea sa, „Timpul Sacru”, că, în ajunul sărbătorii, copiii adună sânziene și le pun la porțile caselor. Se spune că, cel a cărui sânziană se ofilește a doua zi, va muri înaintea celorlalți.
Se arunca o cunună de sânziene pe fiecare casă, iar dacă nu rămânea acolo, era un semn rău.
Fetele mari aruncau și ele o cunună de sânziene pe acoperiș. Dacă rămânea acolo, înseamna că se vor mărita curând. În cazul în care acea cunună cădea, fetele o aruncau iar, să vadă câți ani vor mai avea de așteptat până se vor căsători.
Citește și: Ce este miedul, băutura preferată a dacilor? Cum se prepară „licoarea zeilor”?
Alte fete puneau sânziene sub pernă, ca să-l viseze pe ursit. Dacă nu-l vedeau pe viitorul soț în vis, a doua zi, fetele își puneau sânziene în păr sau în sân, spre a fi măcar privite.
Bătrânele din sat, în zorii sărbătorii, alături de fetele tinere, mergeau să culeagă anumite plante de leac, activitate numită, în nordul Moldovei, „sorocirea florilor”.
Plantele erau culese numai după ce bătrânele puneau în acel loc pâine și sare, ca ofrandă. Femeile se grăbeau spre casă, înainte să răsară soarele, căci altfel, plantele de leac nu mai aveau proprietăți.
În Noaptea Sânzienelor, zânele umblă pe pământ sau plutesc prin aer și împart rod holdelor și femeilor căsătorite. Ele vindecă oamenii de boli și apără recoltele de grindină.
Potrivit tradiției, femeile care nu respectau sărbătoarea de Sânziene erau pedepsite de aceste zâne prin pocirea gurii.
Citește și: Cine a fost strănepotul lui Decebal care a ajuns împărat roman? A vrut să creeze Imperiul Dacic
În dimineața de 24 iunie, fetele se scăldau în rouă, care avea har divin. Bătrânele adunau roua de pe sânziene într-o cârpă albă, nouă, pe care o storceau într-o oală tot nouă. Bătrânele nu trebuiau să vorbească pe drum spre casă, dar mai ales să nu se întâlnească cu nimeni, ca să fie păstrate proprietățile magice ale rouăi.
Cine se spăla cu acea rouă, urma să fie sănătos și drăgăstos tot anul.
Purtarea cununilor de sânziene și aprinderea torțelor de către băieții din sat, numită „Făclia de Sânziene”, arată clar că această sărbătoare este una solară, pe lângă faptul că urmează imediat după solstițiul de vară, spune Marcel Lutic.
