„Vectorii de influență pro-rusă și-au intensificat activitatea în toată Europa. Efectele acestei activități încep deja să fie discernabile și în România, unde încrederea în Uniunea Europeană pare să fi scăzut dramatic, după ultimele sondaje.
În ce privește Republica Moldova, lipsită de plasele de siguranță UE și NATO de care România beneficiază, sunt cu atât mai îngrijorătoare intervențiile unor actori politici români ale căror gesturi alimentează sentimente anti-europene și pro-ruse“.
Acestea sunt premisele de la care pornește scrisoarea deschisă adresată președintei Maia Sandu de PEN Club România, document la care s-au raliat intelectuali din multe alte domenii de activitate.
Semnatarii, nume de prim rang ale literaturii și creației culturale din România, își exprimă susținerea deplină pentru parcursul european al Republicii Moldova și pentru președinta Maia Sandu. În același timp, scrisoarea atrage atenția asupra unul dublu limbaj al Bucureștiului cu privire la Republica Moldova.
Critica dublului limbaj
Documentul amintește de „forțarea retrocedării clădirii Bibliotecii Naționale a Moldovei către Mitropolia Basarabiei, parte integrantă a Bisericii Ortodoxe Române, în urma unui lobby politic intens susținut de actori politici din România“.
Intelectualii români consideră drept inadmisibil ca patrimoniul arhitectural al Republicii Moldova să constituie obiectul unor tranzacții politice. Ei consideră că statul român are obligația morală să susțină fără rezerve Republica Moldova, fără a condiționa sprijinul de tranzacții de acest gen.
De asemenea, în scrisoare este criticată „recenta numire la conducerea Institutului Cultural Român din Chișinău a doamnei Monica Babuc, o apropiată a lui Plahotniuc – care i-a și condus partidul după fuga lui. Plahotniuc este pe lista de sancțiuni a SUA.
Cum poate statul român să susțină, în diplomația sa externă, persoane apropiate de cei sancționați?“ – întreabă semnatarii.
Tinerii radicali
în tricouri negre
ai lui simion se
mulau pe dorința
propagandei ruse
Scrisoarea intelectualilor reprezintă un punct de cotitură în ce privește abordarea societății românești a relației cu Republica Moldova.
În primul rând, marchează o internalizare a subiectului, la un nivel fără precedent. Relația București-Chișinău a fost mult timp apanajul oficialităților, fiind mai mult sau mai puțin plasată într-un con de umbră, departe de ochii publici.
Da, guvernele de la București au spus mereu că susțin Republica Moldova și chiar au făcut-o, prin subvenții financiare, sprijin instituțional și politic, la nivel european.
Dacă Republica Moldova are un Acord de Asociere și Liber Schimb cu UE, dacă cetățenii ei pot călători fără viză în spațiul european și dacă i s-a recunoscut vocația de candidat la aderare, odată cu Ucraina atacată de ruși, atunci în toate acestea este și ceva fin efortul României.
Totuși, de prea multe ori, sub perdeaua susținerii Republicii Moldova, politicieni de rang înalt din România și o pleiadă de consultanți politici au dezvoltat legături bolnăvicioase cu elementele cele mai corupte de la Chișinău. Și care – avea să se dovedească în timp – nu-și puteau desfășura afacerile fără susținerea Kremlinului.
Este cazul oligarhului Vladimir Plahotniuc. Dar Departamentul de Stat al SUA l-a amintit, printre cei care primesc ajutor direct din Rusia, și pe primarul Chișinăului, Ion Ceban, fost membru de vază al Partidului Socialiștilor (Dodon), cultivat puternic de fruntași politici și aleși locali ai PSD.
Un teren ocupat de „ultrași“
Scrisoarea intelectualilor reprezintă un moment de trezire a societății civile în privința naturii relației politice București-Chișinău și un avertisment că derapajele vor fi sancționate public într-o manieră nemaivăzută până acum.
Intrarea societății civile în dezbaterea cu privire la Republica Moldova este o contrapondere (fericită) la grupurile radicale, autointitulate unioniste, precum Acțiunea 2012, din care s-a ridicat George Simion.
Aceste grupări au ocupat terenul liber al dezbaterii și acțiunii în privința Republicii Moldova. Adesea, au jucat împotriva intereselor grupărilor pro-europene, dând apă la moară propagandei pro-ruse care vântura pericolul desființării statalității republicii și al „fascismului românesc“.
Tinerii radicali în tricouri negre ai lui Simion erau exact ceea ce îi trebuia propagandei ruse pentru a-și justifica discursul. George Simion a primit interdicția de a intra în Republica Moldova iar fostul ministru al Apărării de la Chișinău, Anatol Șalaru, a pus aceasta pe seama legăturilor politicianului român cu Moscova.
În al doilea rând, scrisoarea intelectualilor marchează un nou impuls al acțiunii publice împotriva propagandei rusești și o conștientizare a faptului că, în această materie, România și Republica Moldova trebuie luate împreună și nu separat.
