Prezent luni la un eveniment la Alba Iulia, ambasadorul României în Federaţia Rusă, Vasile Soare, a afirmat că românii "trebuie să ştie unde le sunt înaintaşii", diplomatul menţionând că, după publicarea primei liste, a primit mii de mesaje din partea urmaşilor celor care au sfârşit în prizonierat şi care au aflat acum, după 80 de ani, că bunicul sau străbunicul nu a murit în luptă la Stalingrad, ci, poate, ani de zile mai târziu, în lagăr.
Numărul românilor care au căzut prizonieri în cel de-al Doilea Război Mondial pe Frontul de Est şi care au murit în fostul spaţiu sovietic variază, existând istorici care vorbesc de 65.000, alţii de 45.000.
Cert este că ultimul român s-a întors din prizonierat în anul 1956, părinţii săi crezând în toţi acei ani de lipsă că e mort.
"Noi ştim cu exactitate de 29.800 de prizonieri români care au murit în lagăre, mai precis în 288 de lagăre. Din cele peste 500 existente, în peste o jumătate au fost şi prizonieri români", a declarat ambasadorul.
Pe site-ul Ambasadei României în Federaţia Rusă, la Relaţii bilaterale, la subcapitolul Comemorarea eroilor români, a fost publicată o listă cu numele şi prenumele a 10.724 de militari şi civili deportaţi care şi-au găsit sfârşitul în lagărele NKVD, spitalele şi batalioanele de muncă sovietice. Alături de anul naşterii, este trecut, acolo unde este cazul, gradul militar, precum şi data decesului şi locul unde a murit. Despre aceştia se ştie exact unde sunt înhumaţi, pe o rază de 6.000 de kilometri, până în Urali.
