Pacienții români nu vor mai putea fi tratați în spitalele din străinătate. Motivul?

Suma este colosală: peste 340 de milioane de euro. Trebuie să plătim facturi vechi din 2015, susține președinta Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Străinii nu cer să achităm măcar eșalonat, dacă mai vrem acces la serviciile medicale, potrivit PRO TV.

Doar anul trecut, 720 de români care statul nu le putea asigura în timp util tratamentul necesar au plecat peste hotare. Cei mai mulți dintre ei pentru tratarea problemelor sistemului circulator - 241, apoi cei cu afecțiuni oncologice - 140 dar și copii - 102.

Peste granițe, românii au trei posibilități prin care pot primi îngrijiri medicale: urgențe - precum un infarct, un AVC, o intervenție chirugicală ori accidente - sunt asigurate cu cardul european de sănătate.

Citește și:  Mărturia emoționantă a unui medic rezident la ATI: ”Nu credeam că-mi voi număra mărunțișul”

Apoi există formularul S1 - acesta este folosit de către cei care îngrijesc temporar reședința - pensionarii care merg la copii, studenții Erasmus, lucrătorii detașați de companii. Și a 3 a varianta formularul S2 - prin care sunt trimiși pacienții cu afecțiuni grave, care nu pot primi timp în țările necesare.

Cum ar fi cei cu arsuri, boli neurologice, hematologice, cancer sau boli de inimă.

Pentru a trata unor oameni cu aceste probleme de sănătate statul român datorează țărilor din Uniunea Europeană peste 340 de milioane de euro. Iar unele facturi sunt emise încă din 2015.

Cele mai mari datorii sunt catre Gemania, peste 130 de milioane de euro. Urmează Spania cu aproape 50 de milioane de euro, Italia cu 43 de milioane și Franța cu aproape 39 de milioane.

Conform asigurărilor, faptelor ar trebui plătite în cel mult 18 luni de la finalul lunii în care pacientul a primit îngrijirile necesare.

Pe de altă parte, aproape 800 de pacienți au dat statul în judecată pentru că nu au acces la tratament. Cei mai mulți dintre ei au boli oncologice.

Vorbim de bolnavii cărora medicii le recomandă tratament off label, adică medicamentele care nu au trecut în perspectiva patologiei, dar care ar putea să îi ajute.