Violet Jessop a fost numită şi „domnişoara de nescufundat‟, pentru că a supravieţuit scufundării navelor Titanic şi Britannic, dar şi accidentului major petrecut la bordul unei a treia nave de clasă olimpică, Olympic.
Povestea femeii care a supravieţuit după trei dezastre navale. Cum a scăpat de pe Titanic și Olympic
Încă din copilărie, Violet Jessop s-a bucurat de noroc. Născută în anul 1887, în Argentina, şi fiică a unor imigranţi irlandezi, Violet a contractat tuberculoză în copilărie şi i s-au dat doar câteva luni de viaţă. A dezis toate regulile şi a învins boala, continuând să ducă o viaţă lungă şi sănătoasă, până la 84 de ani.
Citește și: VIDEO Semnale acustice lângă epava Titanicului. Ce au descoperit cercetătorii: „Este fascinant”
În 1911, tânăra stewardesă s-a angajat pe somptuosul R.M.S. Olympic - cel mai mare vas al vremii și primul dintr-un trio de nave de lux operate de White Star Line.
Totul a mers bine până la 20 septembrie 1911, când nava de pasageri s-a ciocnit cu crucișătorul britanic H.M.S. Hawke. Olympic a suferit o ruptură majoră sub linia de plutire, dar a reușit să „șchiopăteze” până acasă, în Anglia.
Se „scufundă” cu Titanicul
În timp ce Olympic era acostat pentru reparații, Jessop s-a transferat pe nava soră, R.M.S. Titanic.
La mai puțin de șapte luni mai târziu, la 14 aprilie 1912, elegantul pachebot se afla la patru zile de la începerea călătoriei sale inaugurale când a lovit un iceberg și s-a scufundat. Peste 1.500 de pasageri și membri ai echipajului au pierit.
La ora 23:40 în acea noapte îngrozitoare, Jessop tocmai își terminase rugăciunile și se afla în patul ei când a auzit un sunet "jos, zdrobitor, sfâșietor".
Citește și: Icoana Mărilor este aproape gata de lansare. Cea mai mare navă de croazieră făcută vreodată
La început, a presupus că era un exercițiu. La urma urmei, "nescufundabilul" Titanic nu avea cum să fie în pericol să se scufunde. Dar, trei ore mai târziu, Jessop se afla în derivă într-o barcă de salvare și privea cu groază cum marele vas dispărea sub întunericul Atlanticului de Nord.
"Cu siguranță că totul este un vis", își amintește că s-a gândit în acel moment.
Supraviețuiește scufundării navei Britannic
Când a izbucnit Marele Război, în 1914, Jessop s-a oferit voluntar pentru a servi ca infirmieră. A lucrat o perioadă în spitale terestre, apoi a avut șansa de a servi pe mare la bordul navei Britannic.
În dimineața zilei de 21 noiembrie 1916, pachebotul britanic Britannic - pe atunci echipat ca navă-spital pentru rolul său în Primul Război Mondial - naviga pe Marea Egee în drum spre câmpul de luptă sângeros de la Gallipoli, în Turcia.
Asistenta Violet Jessop tocmai venise de la slujba de dimineață și se așezase la micul dejun când o explozie surdă a zguduit nava. Britannic lovise o mină germană și se scufunda rapid.
Detașată la bărcile de salvare, Jessop s-a grăbit să se întoarcă în cabina ei pentru a aduna câteva obiecte de valoare, inclusiv cartea ei de rugăciuni și un anumit obiect de îngrijire personală.
Citește și: Lista tuturor submarinelor care au dispărut în "adâncurile întunecate ale morții" în ultimul secol
În memoriile sale, ea a amintit cuvintele unui prieten: "Să nu întreprindeți niciodată un alt dezastru fără să vă asigurați mai întâi de periuța de dinți."
Jessop a ținut cont de acest sfat datorită experienței anterioare cu catastrofele maritime, inclusiv scufundarea R.M.S. Titanic în 1912.
"Întotdeauna s-a râs mult pe seama mea după Titanic, când m-am plâns de incapacitatea mea de a face rost de o periuță de dinți", a scris ea în memoriile sale.
Amintită drept "Regina navelor care se scufundă" și "Domnișoara nescufundabilă", Jessop s-a bazat pe credința ei profundă și pe voința puternică pentru a îndura aceste calamități pe mare, precum și pentru a depăși boli grave și tragedii personale.
S-a pensionat de pe mare
În ciuda faptului că a fost aproape de moarte pe Britannic, Jessop a continuat să servească pe pacheboturi până la pensionare, 32 de ani mai târziu.
"Pur și simplu, avea nevoie de muncă, iar o viață pe mare era tot ce știa", spune autorul și expertul în Britannic, Simon Mills.
"Ea a scris mai târziu că trebuia să se întoarcă la muncă cât mai repede posibil, înainte de a-și pierde curajul, așa că nu a trecut mult timp până când s-a întors pe mare."
Nici acest ultim dezastru nu a fost suficient pentru a o descuraja. După război, navele au devenit o formă de transport populară, potrivit National Geographic.
Au început să apară navele de croazieră. Violet a părăsit White Star Line pentru Red Star Line şi a lucrat pe o navă care făcea croaziere mondiale.
Spre norocul ei, nicio altă navă pe care a mai lucrat n-a suferit vreodată daune semnificative. S-a retraa la vârsta de 61 de ani şi şi-a petrecut restul vieţii ocupându-se cu grădinăritul şi creşterea de păsări. A murit în anul 1971, de insuficienţă cardiacă congestivă, la venerabila vârstă de 84 de ani.
