Din Pakistan în România, de la conflicte armate permanente la linişte, şi de la sărăcie aproape generalizată la o viaţă cum nu s-ar fi gândit că va avea. Faizan Aslam este, de origine, pakistanez.
Povestea unui pakistanez venit să studieze în România. A plecat cu 50€ în buzunar: „Mi-a fost greu”
Vine din districtul Lodhran, din conflictuala provincie Punjab. Are 25 de ani, iar de mai bine de un an studiază Traducere şi interpretare - engleză-germană, la Facultatea de Litere a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”.
Vine dintr-o familie cu posibilităţi financiare reduse, şi mai are acasă patru fraţi. Dar i-a plăcut să înveţe: ştie 10 limbi străine, iar visul său este să devină traducător şi, poate, să obţină şi cetăţenia română. Îi place aici, la Iaşi...
- Cum ai ales să vii în România pentru a urma cursurile unei facultăţi? Ai încercat să faci studiile în Pakistan?
- În anul 2016 am terminat clasa a XII-a, dar familia mea, fiind foarte săracă, mi-a spus că nu are bani pentru mine ca să studiez, mai departe, un program de licenţă. Cu toate acestea, eu le-am spus că visul meu este să studiez foarte mult, şi să termin chiar şi o Şcoală Doctorală.
Şi atunci ei mi-au răspuns că va trebui să mă descurc singur. Înainte de a veni în România, am studiat limba chineză, în Pakistan, cu o bursă primită de la Universitatea din Beijing. Am şi lucrat la Ambasada Chinei, în calitate de traducător.
Dar nu a fost suficient, deoarece aveam nevoie de diplomă pentru un loc de muncă permanent. Astfel, am aplicat pentru bursă Erasmus în 10 ţări, şi doar România a acceptat dosarul meu. Aşa că am venit aici...
„Prima dată am rămas surprins de regulile de circulaţie, care sunt foarte clare”
- După ce ai ajuns în România, cum ai simţit trecerea de la vechea viaţă la ceea ce te aştepta aici, într-o ţară total necunoscută pentru tine?
- Sincer să fiu, la început am fost puţin îngândurat pentru că, în celelalte ţări, părerile despre România nu sunt bune. Familia şi prietenii mi-au spus să nu vin aici pentru că e foarte greu şi nu o să mă descurc.
Dar eu am zis: „Nu! Eu vreau să merg şi să studiez. Accept provocarea asta”. Mi-am spus întotdeauna, „Pot, pot, pot!”, şi am venit. Când am ajuns, prima dată am rămas surprins de regulile de circulaţie, care sunt foarte clare.
În Pakistan eşti călcat dacă vrei să treci strada. Apoi mi-a plăcut totul: oamenii, cultura, ţara... Am fost şocat. pentru că nu mă aşteptam la ceea ce am văzut. Am zis „Vai, mie îmi place aici!”.
Citește mai multe pe Ziarul de Iași.
