Dacă nu l-ai recunoscut deja este chiar Toma Caragiu, un iubitor de teatru, muncitor și timid. Lucra câte 17 ore pe zi, din pasiune și dragoste pentru teatru. A murit în 77, surprins de cutremurul care a zguduit Capitala. A fost găsit 6 zile mai târziu, printre ruine.
Toma Caragiu, născut în Grecia, venit în România
Toma Caragiu s-a născut la 21 august 1925, la Hrupiști, în Grecia, într-o familie de aromâni. De la tatăl său, Nicolae Caragio, a învățat, conform spuselor sale, câtă demnitate are un om care-și păstrează tradițiile și cugetul curat, iar de la mama sa, Athina Papastere, a moștenit sensibilitatea.
La vârsta de trei ani, se mută, alături de părinții săi şi sora sa, Matilda, din regiunea Kastoriei, din nordul Greciei, în Cadrilater, la Silistra, iar începând cu anul 1940, ajung în România, stabilindu-se, la Ploiești.
Aici, Toma Caragiu urmează cursurile Școlii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, este cooptat în trupa de teatru a liceului și scrie în revista unităţii de învăţământ, „Frământări”.
Citește și: Strania iubire a lui Toma Caragiu pentru o femeie dusă la biserică. Divorț pentru o colegă de scenă
În 1945 obţine diploma de Bacalaureat, apoi, în condiţiile în care părinţii săi şi-ar fi dorit să devină medic veterinar, se înscrie la facultatea de drept, dar o abandonează la scurtă vreme, pentru a se înscrie la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică București, clasa Victor Ion Popa.
Lucru vital pentru acesta, pentru că, câțiva ani mai târziu ajunge unul dintre cei mai buni actori pe care România i-a avut.
„Talentul ? Se spune că-i moştenit de la bunica, personaj cunoscut în satul meu natal din Macedonia mai ales prin faptul că-şi imita toţi cunoscuţii... Bineînţeles, jucam teatru de mic, acasă!
Am urmat Facultatea de drept, dar şarpele scenei îmi muşca mereu din inimă. Victor Ion Popa dorea să facă un teatru studenţesc (nimic nou sub Soare) şi a invitat studenţii la o preselecţie. M-am prezentat cu „ 1 Aprilie " și nu l-am păcălit. M-a chemat la Conservator. I-am fost un an student. Dintre colegi mi-amintesc pe Mihai Berechet.
Am fost repartizat la Teatrul Național din Ploiești, unde Director era Zaharia Stancu, unde am şi rămas 14 ani... Dar, distrat cum am fost şi cum sunt am uitat că trebuie să fac armata. Şi, din „Haiducii”, de Victor Eftimiu m-au dus direct la Cercul de recrutare, şi apoi la o şcoală de ofiţeri de rezervă.
Am fost un foarte bun militar. La Ploiești făceam 3-4 roluri mari pe an deoarece se făceau 8 premiere. Ploieştiul e un oraș dificil pentru teatru. Spectatorii pasionaţi pleacă să vadă spectacole la Bucureşti!” povestea Caragiu în cadrul unui interviu în 1975.
Moare în cutremurul din 1977
La doi ani de la acel interviu, Caragiu moare în cutremurul din 1977 care a zguduit Capitala. Ne părăsește la numai 54 de ani după ce blocul în care se afla a fost doborât la cutremur.
În acea zi de 4 martie, Toma Caragiu era liber. Nu avea repetiţie la teatru, nici filmare, nici înregistrare, nici spectacol, nici lectură, nici probă de costum, nici vizionare. Soția sa era la munte, iar el era acasă cu regizorul Alexandru Bocăneț, care îi adusese vestea că lucrează pentru un film.
Toma Caragiu se afla în noaptea cutremurului acasă, alături de Alexandru Bocăneț, care îl vizita. La 21.30, blocul Colonadelor 3, unde se aflau cei doi prieteni se va prăvăli, întâi partea de sus, alunecând etaj cu etaj. Întreaga masă a clădirii s-a năruit.
Apartamentul lui Toma se afla la etajul al doilea, a rămas aproape intact. În a şasea zi de la căderea cortinei de moloz peste bucureşteni, de sub ruine, din locul unde ar fi trebuit să fie scările blocului, a apărut claia de păr creţ şi grizonat a lui Toma. Vărul său, Nelu Adam, l-a luat în braţe. A fost îngropat a doua zi, pe 11 martie 1977, la Cimitirul “Bellu” din Bucureşti.
„Mi-am dat seama că era în casă, iar blocul lui ştiam că se prăbuşise. Am fugit acolo. Toma stătea la etajul 2, iar blocul se prăbuşise până la nivelul etajului 3.
Acolo am găsit câinele lui, un câine frumos, care era în casă, dar Toma nu era. Pe masă se aflau 4 pahare de whisky şi apă minerală, deci au fost patru persoane. Uşa spre casa scărilor era blocată. Am pus urechea acolo şi am auzit gemete. Am strigat după el, dar nu am primit niciun răspuns.
A durat 6 zile și 6 nopți până a fost dezgropat”, își amintește actorul Ion Caramitru.
„De acolo au fost scoase, se pare, 120 de cadavre. Toma a fost găsit căzut pe spate. Îmi aduc aminte că l-am văzut, cu ochelarii căzuţi pe lângă el, ochelari la care ținea foarte mult, primiți de la Liviu Ciulei. Peste el, îmbrăţişaţi de altfel, era regizorul care venise în vizită la el, Alexandru Bocăneţ, da…
Probabil s-au luat în braţe în disperare şi au murit aşa, împreună. Dacă Bocăneţ avea chipul întreg, Toma era desfigurat complet, avea chipul schimonosit”, a mai povestit Ion Caramitru, într-un interviu.
Soția fuge din țară după cutremur
Elena Caragiu, văduva lui Toma Caragiu, a plecat din România la puțină vreme după moartea actorului la cutremurul din 1977. Absolut întâmplător, soția lui Toma Caragiu, Elena, fusese chemată la Sinaia unde trebuia să se întâlnească cu niște cunoscuți. Astfel, a scăpat Elena Caragiu de o posibilă tragedie.
”În acea perioadă am fost atacată din toate părţile şi am vrut să fug cât mai departe. Am trecut singură graniţa în Ungaria, iar cum am ajuns acolo am leşinat şi m-am trezit pe câmp după două zile.
Am ajuns la New York cu cinci dolari în buzunar, iar acolo am primit încă 30 de dolari, cât să pot închiria o cameră şi am cumpărat ceva de mâncare. Prietenul meu de acolo murise între timp, dar nu mi-a fost teamă că sunt singură într-un oraş atât de mare.
Aveam un scenariu despre imigraţie, iar la sindicatul actorilor am întâlnit o regizoare care a vrut să producă piesa imediat.
Am jucat cu casa închisă aproape un an. Am avut şi alte roluri, de teatru şi film, şi am intrat în Uniunea Actorilor de Teatru. Nu mi-a fost frică niciodată!”, a spus actrița în 2011, când a venit să facă demersuri pentru o casă memorială Toma Caragiu.
