Recunoașteți personajul? „Regele” comediei moare alături de Toma Caragiu la 33 ani. Azi, ziua lui. Tu îl recunoști?
Fotografii: Studiourile Buftea / Facebook
„Regele” comediei moarte în cutremurul din 1977
Da, ați ghicit, astăzi povestim de Alexandru Bocăneț, „regele” comediei sau al divertismentului, cel care a revoluționat industria TV a divertismentului.
A murit în apartamentul lui Toma Caragiu care s-a părbușit la cutremurul din 1977. Venise să îl anunțe că primul lor film va avea, în curând, prima proiecție.
Dar haideți să o luăm cu începutul.
Regizorul Alexandru Bocăneţ s-a născut la 15 februarie 1944, în Bucureşti. A absolvit cursurile Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografie în 1968.
A început să lucreze în Radioteleviziune din timpul studenţiei. La început a fost atras de regia de montaj, de tăierea cadrelor, de multiplicarea acestora şi suprapunerea lor, revoluţionând cu aceste tehnici divertismentul de televiziune.
Show-urile create de el erau unice la acea vreme, nu doar prin inventivitatea cu care se ''juca'' atât cu imaginile, cât şi cu planurile şi unghiurile de filmare, cât şi prin colaborarea cu cei mai talentaţi artişti. Emisiunile regizate de ''Andu'', cum îi spuneau apropiaţii, erau un adevărat spectacol. Umorul textelor era de calitate, muzica era scrisă de cei mai apreciaţi compozitori ai momentului.
„Alexandru Bocăneţ a dominat cu emisiunile şi spectacolele sale ecranele televizoarelor tocmai pentru că era un dăruit al profesiei sale, un veşnic îndrăgostit, un nebun sublim. (...) Îl revăd la pupitrul de regie al televiziunii.
Citește și: Recunoașteți personajele? Soț și soție: El moare la 54 ani la cutremur. Ea fuge în SUA de gura lumii
Cum să nu-mi amintesc acele savuroase emisiuni 'Profil pe 625 de linii', cu tripleta Anda Călugăreanu, Dan Tufaru, Florian Pittiş? Cum să nu-mi amintesc de maratoanele sale reunite sub titlul 'Gala lunilor', de transmisiile sale unice de la festivalurile Mamaia? (...)
În zilele când a plecat atât de grăbit dintre noi Bocăneţ era în febrila aşteptare a unei premiere. Căci de-abia terminase primul său film pentru marele ecran, o savuroasă comedie muzicală, în care - ce bizară coincidenţă! - rolul principal îl juca Toma Caragiu!...
Filmul se numeşte „Gloria nu cântă” şi trebuia să aibă premiera la sfârşitul lunii martie. Regizorul Alexandru Bocăneţ nu va fi însă prezent la premiera filmului său''. Nici Toma Caragiu.” scria jurnalistul Aristide Buhoiu, în cartea ''4 martie 1977”.
A murit tânăr, la doar 33 de ani
A revoluționat divertismentul de televiziune, transformându-l într-un spectacol. Creațiile sale, care sunt vizionate și în prezent, cuprindeau umor de bună calitate, muzică scrisă de mari compozitori special pentru emisiunile respective, mari artiști care și-au pus talentul în slujba spectacolului.
Doi dintre cei mai mari artiști ai României și unul dintre cei mai importanți regizori și realizatori de televiziune și-au găsit sfârșitul în cutremurul de la 4 martie 1977.
Devastatorul seism a avut o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter și o durată de circa 56 de secunde.
La nivelul întregii țări bilanțul a fost tragic: 1570 de morți (1578, după alte surse), circa11.300 de răniți și aproximativ 35.000 de locuințe s-au prăbușit.
Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat in București unde peste 33 de clădiri s-au prăbușit, printre care și blocurile Continental, Dunărea, Scala, Wilson, Nestor, Simu, construite în perioada interbelică.
În primul dintre ele, cunoscut și ca Blocul Colonadelor, din zona Pieței Universității, locuiau, fiind vecini, actorul Toma Caragiu și cântăreața Doina Badea, doi dintre cei mai mari artiști ai României în acel moment.
Nu au nicio șansă să scape
Nici Toma Caragiu, nici Alexandru Bocăneț, care se afla în seara fatidică în vizită la Caragiu, n-au avut nicio șansă să scape.
„Mi-am dat seama că era în casă, iar blocul lui ştiam că se prăbuşise. Am fugit acolo. Toma stătea la etajul 2, iar blocul se prăbuşise până la nivelul etajului 3. Acolo am găsit câinele lui, un câine frumos, care era în casă, dar Toma nu era.
Pe masă se aflau 4 pahare de whisky şi apă minerală, deci au fost patru persoane. Uşa spre casa scărilor era blocată. Am pus urechea acolo şi am auzit gemete. Am strigat dupa el, dar nu am primit niciun răspuns. A durat 6 zile si 6 nopti până a fost dezgropat” a spovestit Ion Caramitru la acea vreme.
Citește și: Toma Caragiu, găsit la 6 zile de la cutremur alături de un un bun prieten „îmbrățișați de disperare”
„De acolo au fost scoase, se pare, 120 de cadavre. Toma a fost găsit căzut pe spate. Îmi aduc aminte că l-am văzut, cu ochelarii căzuţi pe lângă el, ochelari la care ținea foarte mult, primiți de la Liviu Ciulei. Peste el, îmbrăţişaţi de altfel, era regizorul care venise în vizită la el, Alexandru Bocăneţ, da…
Probabil s-au luat în braţe în disperare şi au murit aşa, împreună. Dacă Bocăneţ avea chipul întreg, Toma era desfigurat complet, avea chipul schimonosit”, a mai povestit Ion Caramitru.
S-a făcut un film după cutremurul în care au murit mii de oameni
Filmul despre evenimentele de la 4 Martie 1977 se numește “Mai presus de orice” și a apărut la Casa de Filme 3, în 1978. Regia : Dan Pita, Nicolae Margineanu.
Filmul nu a primit bun de difuzare datorită “imaginilor prea dure”, de mare impact emoțional. In fotografii observam la funeraliile lui Toma Caragiu si Alexandru Bocăneț pe actorii Victor Rebengiuc (citind speech-ul de adio) și pe Dan Nuțu; Zephi Alsec (vizibil afectat de moartea colegului sau ploiestean); Fory Etterle; Gina Patrichi; Silviu Stănculescu; Emanuel Petruț alături de echipa de filmare de la Sahia Film, care integistreaza evenimentele; cascadorii de la Buftea (Nicolae Dide, Vasile Popa (Teava), cascadorul Tudor Stavru (cazut eroic la blocul Nestor) și presedintele de atunci, Nicolae Ceusescu, care vizitează dezastrul, uzinele patriei după cutremur, spitalele etc.
In ultimile imagini cladirea Centrului de Calcul CFR, prăbușită la cutremur din cauza greutatii enorme a calculatoarelor și a greșelilor de proiectare. Clădirea este singura din cele căzute la 4 Martie fără victime, din cele 32 prăbușite.
