Știrile false prind la populație și pentru că sursele oficiale de informație sunt greoaie, inaccesibile, nu răspund așteptărilor dar, mai ales, nu prezintă destulă încredere, arată un Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române „Ion I. C. Brătianu” (ISPRI), în cadrul LARICS (Laboratorul pentru Analiza Războiului Informațional și Comunicare Strategică), în cooperare cu Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii.
Fake news-ul apare pe un deficit cronic de încredere în sursele sau în versiunea oficială a știrilor, indiferent cât de rațională ar fi aceasta, menționează documentul, care arată că românii au încredere redusă nu doar în informațiile date de autoritățile din România, ci și din cele care vin de la UE, SUA, Organizația Mondială a Sănătății sau NATO (sub 50% credibilitate).
„Dacă Rusia și mai ales China sunt, logic, în partea de jos a grilei de credibilitate, nu este de neglijat faptul că nici unul din actorii menționați nu trece peste 50% credibilitate în această problemă, iar actorii statali stau extrem de prost (nu trec de 30% credibilitate)”, scrie în raportul LARICS.
Propaganda rusească cu privire la pandemia de coronavirus nu ajunge la prea mulți români, potrivit documentului, ci mai degrabă lipsa de încredere în propriile insttuții.
„Cel puțin pentru publicul din România, starea de urgență și nevoia de informații oficiale a readus televizorul în prim plan: 83% dintre români au urmărit pandemia mai degrabă la televiziunile de știri, care au mediat inclusiv relația cu discursul medical, tradiționalele sfaturi cu medicul de familie sau cu farmacista din cartier nemaiexistând în primăvara aceasta în aceeași măsură ca de obicei.
Acest lucru pune presiune pe comunicarea oficială de criză, pentru că orice imprecizie sau schimbare de discurs de la o lună la alta este taxată prin îndreptarea către internet și Facebook”, se arată în cercetarea „Stop coronavirus dezinformation”.
Deși, românii se documentează în mare parte de la televizor, aproximativ 90% din populație se consideră foarte bine informată sau mai degrabă informată în chestiunea coronavirusului.
„Paradigma cu televizorul ați mințit poporul!, de la Revoluția din decembrie 89, nu pare a se mai verifica, totuși, deși, până mai ieri, televizorul nu părea să mai fie regele mijloacelor de informare în masă.
În baza acestui bombardament informațional, inclusiv oficial, publicul are propria evaluare asupra frecvenței știrilor false: 68% dintre români pretind că au identificat știri false despre coronavirus în această perioadă în fiecare săptămână sau chiar mai des. Sigur că observația nu este neapărat obiectivă, dar atenția acordată conceptului de știri false este certă în acest context.
În ceea ce privește percepția ajutorului pe care l-a primit România în pandemie, opțiunile cele mai întâlnite sunt aceea că nu ne-a ajutat nimeni și ne-am descurcat singuri (37%), secondată de aprecierea ajutorului dat de UE (35%), la mare distanță de oricare alții.
În mod cert, deși unii se temeau de compromiterea brandului UE după această pandemie, cel mai probabil, UE rămâne o etichetă instituțională pozitivă la noi în țară”, scrie raportul.
Propaganda anti vaccin COVID-19
Surpriza iernii 2020-2021 este aceea că, în toată lumea, deși vaccinul mult așteptat abia apăruse, focusul campaniilor de dezinformare se mută de la contestarea virusului, a măsurilor luate de autorități și de la presupuse tratamente alternative care rezolvă noua gripă, la contestarea vaccinării anti-COVID.
„Acest flux de informație are un impact destul de bun din moment ce refuzul și ezitarea în fața vaccinării anti-COVID cuprind segmente mai mari de populație decât cele atinse de refuzul și ezitarea în fața vaccinării în general.
Inclusiv protestele desfășurate pe parcursul anului 2021 (cele din primăvară, în cazul României), capătă o puternică dimensiune antivaccin, nu doar antirestricții.
Atragem atenția asupra următoarelor teme care pot fi punctate în acest context: vaccinarea înainte și după apariția noului virus; vaccinul rusesc și vaccinurile chinezești; stadiile diferite de percepție a vaccinării în interiorul pandemiei; cazul Astra-Zeneca”, precizează raportul LARICS.
Cel puțin pentru cazul României, procentul persoanelor care respingeau orice formă de vaccinare (deci cei care apăreau ca antivacciniști la toți indicatorii din sondaje) nu depășea 5% din populația adultă.
În cazul vaccinului anti-COVID, principala temere a populației a fost legată de ideea că este un vaccin nou, „experimental”, efectele pe termen lung sunt necunoscute, teama de efecte secundare etc. Teama de virus a fost repede înlocuită de teama de vaccin la o parte a populației.
„Desigur, și iminența vaccinării a contribuit la acest peisaj: una este să vorbești în general despre vaccinarea antigripală, cu care poți fi de acord fără să existe o presiune foarte mare să te vaccinezi, de fapt; alta este să vorbești despre vaccinarea antiCOVID, unde un întreg mecanism statal e pus în funcțiune pentru a încuraja și facilita vaccinarea într-un timp relativ scurt, într-un context cu restricții sociale etc.
Cert este că, înainte de apariția propriu-zisă a vaccinului, în vara-toamna lui 2020, procentul românilor care refuzau vaccinarea antiCOVID mergea chiar spre 40%. Vorbim despre refuz, nu ezitare.
O dată începută campania de vaccinare, procentul de refuz scade spre 30%, chiar 25% după unele studii (și pe măsură ce se vede că vaccinarea merge fără mari probleme)”, au constat cercetătorii de sub egida Academiei Române.
Tripleta periculoasă
Studiile sociologice privind vaccinarea antCOVID arată o creștere a neîncrederii în vaccinare în general pe fondul discuțiilor privind vaccinarea împotriva noului virus. Această neîncredere oscilează între 20%, la începutul anului și banda 5-10% ulterior.
„Practic, în loc să se extindă la vaccinul antiCOVID o relativă încredere pe care românii o aveau înainte de pandemie în vaccinare, s-a extins teama de efectele secundare ale vaccinului antiCOVID în percepția vaccinării în general, sperăm, pe un termen relativ scurt.
Oricum, elementul central inclusiv al narațiunilor antivaccinare în această perioadă este tripleta teama de efecte secundare/ ideea că vaccinul e obținut prea repede/ lipsa de încredere în eficacitatea lui, potențată și de episodul Astra-Zeneca din primăvară.
Să nu uităm un alt mic paradox: în toamna anului trecut, o parte a publicului, sceptică în privința tehnologiei ARN mesager, aștepta vaccinul Astra Zeneca drept o soluție clasică de vaccinare antiCOVID”, este precizat în cercetarea „Stop coronavirus dezinformation”.
