„Când Covid-19 a lovit Zambia, în mare parte pandemia a fost întâmpinată cu o atitudine de tip «hakuna matata», adică «nu-ți face griji». Mulți dintre noi am făcut cunoștință cu această expresie prin intermediul desenului animat Regele Leu, dar puțini știm că surprinde perfect spiritul african.
Europa, cu cele patru anotimpuri, a învățat destul de devreme în istorie să-și facă «vara sanie și iarna car». În Africa, însă, zilele seamănă între ele și oamenii nu își fac prea des planuri pe termeni lung”, povestește Doina Rebeca van Niekerk-Saiz, o româncă stabilită în Zambia, pentru Newsweek România.
Zambia este situată în partea central sudică a Africii, cu un climat tropical moderat și o populație de circa 17 milioane de persoane, dar are o întindere de trei ori cât a României.
Istoria și natura i-au făcut pe locuitorii din Zambia să abordeze mult mai relaxat perioadele tulburi.
„O astfel de reacție inițială e de înțeles: aproape anual, țara se confruntă la sfârșitul sezonului ploios – ianuarie/februarie – cu epidemii de holeră, febra tifoidă, malarie, tuberculoză. În plus, HIV/SIDA afectează cam un sfert din populație.
În trusa noastră medicală păstrăm tot timpul teste rapide pentru malarie și febră tifoidă alături de tratamentul corespunzător - adică antibioticele ciproflaxicin și azitromicină, precum și sărurile de rehidratare care sunt esențiale în cazul holerei. Dar și clorochină, pentru malarie.
Fără tratament, de holeră se moare în două zile și, chiar și cu tratament, la câteva zile te poți reinfecta. Este un aspect pentru care rudele noastre din țară s-au îngrijorat adesea. În același timp, această situație i-a făcut pe localnici să vadă în covid doar încă un virus pe lista lungă de riscuri”, a explicat românca din Zambia.
Străinii au fugit de COVID
Chiar dacă viața a decurs relativ normal de-a lungul primului val al pandemiei de COVID-19, spre sfârșitul celui de-al doilea, străinii din Zambia, dar și localnicii cu posibilități materiale au început să ia în calcul câteva aspecte specifice regiunii: în primul rând, Zambia începea de-abia atunci să aducă în țară echipamente pentru tratarea pacienților in stare critică – adică ventilatoare și echipamente pentru susținerea vieții.
Acestea nu existau nici măcar în spitalele private, care sunt mult mai bine dotate decât cele de Stat.
În al doilea rând, începând cu 2020, Zambia se confruntă cu o criză a energiei electrice care provoacă întreruperi zilnice ale furnizării, de până la 15 ore. Astfel, chiar și echipamentele medicale existente nu ar fi putut să funcționeze în flux constant.
În al treilea rând, condițiile de păstrare a vaccinului anti-covid au îngreunat procesul de aducere în țară, dar și de stocare, chiar dacă acesta a fost oferit gratuit de către Organizația Mondială a Sănătății. Singurele pregătite cu frigidere medicale performante au fost centrele pentru studiul bolilor tropicale, existente în marile orașe.
În aceste condiții, Zambia a fost martora unui exod masiv al străinilor din țară, dar și al familiilor care își permiteau financiar să se mute peste hotare.
Școala înființată de Doina van Niekerk-Saiz
„Pentru familia mea”, relatează Doina, „decizia de a coexista printre viruși, dacă pot să mă exprim așa, a fost luată în cunoștință de cauză încă de când am hotărât să dăruiesc o parte din mine continentului african. Visam în copilărie să vizitez acest continent, dar nu-mi închipuiam pe atunci că voi ajunge să înființez o școală și să ajut atâția oameni.
„Școala pe care am fondat-o, Brilliant Kids, funcționează aproape la standardele unei școli internaționale, cu toate că se adresează comunității locale. În plus, familia mea susține încă o școală comunitară din regiunea Insenge. Sunt genul de om care consideră că omul poate fi fericit doar dacă trăiește în fiecare zi cu sufletul împăcat. De aceea sunt încă în Zambia, chiar dacă mulți dintre prietenii noștri au plecat în ultimul an.”
Cel mai dur aspect al epidemiei Covid-19 s-a dovedit, însă, a fi îngrijirea prietenilor bolnavi în absența accesului la servicii medicale. Chiar dacă până în mai, Zambia avea o medie de 100 de cazuri noi de covid pe zi, sistemul medical precar oricum nu a făcut față. Astfel, îngrijirea bolnavilor a rămas la discreția rudelor și a prietenilor - ca și în cazul celorlalte epidemii anuale și afecțiuni.
„De la începutul pandemiei, m-am văzut nevoită să am grijă de 19 oameni dragi, care s-au îmbolnăvit de Covid. Unii dintre ei au ajuns în stare critică și, din păcate, 3 dintre au pierdut lupta. Deși doare cumplit, am inima împăcată că am făcut tot ceea ce se putea pentru ei.
A îngriji acasă un om bolnav de covid în absența medicamentelor recomandate înseamnă să-l supraveghezi clipă de clipă și să minimalizezi pe cât posibil concentrația virusului.
Cât de des posibil le-am făcut celor bolnavi băi de aburi și masaj care să le deschidă căile respiratorii, le-am făcut baie și le-am schimbat hainele cel puțin de două ori pe zi, le-am dat să soarbă în permanență ceaiuri calde (preferabil ghimbir cu lămâie), i-am scos la aer și le-am dezinfectat patul și camera cel puțin o dată pe zi și m-am folosit de tot ce-am putut să fac rost pentru a le întări sistemul imunitar pe cale naturală. A fost singura lor șansă. A fost dur”, a povestit Doina van Niekerk-Saiz.
Chiar dacă se fac eforturi pentru a dota centrele medicale existente cu minimum de produse farmaceutice necesare și chiar dacă în prezent se construiesc câteva spitale care să poată funcționa cu echipamente moderne în capitala Lusaka, la moment perspectivele nu sunt cu mult mai bune decât la începutul pandemiei.
Vaccinul, singura soluție
Unele categorii sociale văd în vaccin singura modalitate de a evita un dezastru. În prezent, sunt accesibile în marile orașe pentru oricine dorește să se vaccineze. Nu pot fi transportate în zonele rurale, din cauza condițiilor specifice de transport, dar localnicii nu văd asta ca fiind o problemă serioasă, deoarece locuitorii din zona rurală au contact minim cu cei din zona urbană, deci riscul de contaminare este minim.
„Riscul există mai ales la oraș.”
Totuși, pentru Africa/India, au fost inventate anumite cutii frigorifice și vaccinul este ambalat în aceste cutii individuale - circa 100 de seringi pregătite cu vaccinul și acul gata de administrare în secunde.
Cât timpcutia este sigilată, vaccinul este păstrat la temperatura necesară.
Până în prezent, Zambia s-a confruntat cu aproape 200.000 de cazuri diagnosticate de Covid-19, dintre care aproape 3.500 au decedat.
Doina e în vizită în România acum. Deși îi e dor de oamenii de aici, urmează să revină în Zambia în câteva săptămâni.
„Reîntoarcerea în Europa rămâne în permanență o posibilitate. Când voi ști în inima mea că e timpul, «voi strânge cortul» și voi începe un nou capitol al vieții. Deocamdată, însă, ne întoarcem în Zambia să continuăm ceea ce am început.”
