A 14-a brăţară regală dacică de aur, care a fost prezentată, miercuri, la Muzeul Naţional de Istorie a României, este cea mai grea recuperată de autorităţi până acum, având 1,28 kilograme, este polispiralică, este printre cele mai lungi şi este 100% autentică, a declarat dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu, fost manager al MNIR, care a realizat expertiza.
Decoraţia sa este specială: are capetele care se termină cu cap de dragon înaripat, o combinaţie dintre o reptilă şi un mamifer cu blană.
România a recuperat cea de a 14-a brăţară regală dacică de aur. Unde poate fi văzută?
Piesa de patrimoniu, „100% autentică” a fost repatriată după 13 ani de la cea mai recentă recuperare. Una dintre constatările expertizei este faptul că „activitatea ilegală de braconaj arheologic şi export ilegal continuă”.
Ernest Oberlander-Târnoveanu, care face parte din echipa care a conlucrat la recuperarea ei, a explicat modul în care a realizat expertiza şi constatările făcute.
Citește și: De ce e unic Coiful de aur de la Coțofenești, furat din Olanda? Găsit de un copil pe câmp
„Mi-am dat seama imediat că este din aur şi că este o brăţară dacică regală, din grupul stilistic al brăţărilor 1-4, 6-13. Se deosebeşte de brăţara 5.
Brăţara cântăreşte 1,286, 70 de kilograme, este cea mai grea brăţară recuperată până acum. În dosar avem informaţii despre brăţări care cântăreau chiar şi un kilogram şi jumătate.
Se cheamă polispiralică pentru că are mai mutle spire. Are capetele decorate cu plăci care se termină cu capete de dragon înaripat.
Expertiza brăţării a dezvăluit câteva premiere
În cazul brăţării 14 este un dragon special, o combinaţie dintre o repltilă şi un mamifer, are blană. Are lungimea desfăşurată de 1 metru 81 cm, este printre cele mai lungi dintre cele care s-au recuperat. Cea mai lungă are 2,88 de metri. Majoritatea au dimensiuni mai mici”, a declarat fostul director al MNIR.
„Este lucrată cu aceeaşi tehnică şi unelte ca şi brăţările recuperate până acum. Se turna un lingou care provenea dintr-o singură şarjă. După ce se turna lingoul, începea modelarea ei.
Modelarea ei s-a făcut cu unelte de lemn tare pe o nicovală de lemn. Acest lucru e dovedit de urmele lăsate de unealtă pe brăţară. Modelajul seamănă mai degrabă cu tehnica fierarilor, nu a bijutierilor.
Citește și: Istoric: Au organizat serviciile secrete ruse furtul tezaurului dacic? Legătura cu Călin Georgescu
Aurul era la curtea acestui rege care a comandat brăţările, pentru că fără îndoială este vorba despre comenzi regale, în cantitate atât de mare încât îşi puteau permite să facă piese masive, nu goale pe dinăuntru, cum erau cele celtice.
După modelaj, care implica o dexteritate absolut fabuloasă, porneau de la lingou de circa 70 de cm, prin batere, prin fasonare, ajungeau la dimensiunea de un metru şi jumătate.
După ce se termina fasonajul, urma etapa de decorare. În acest caz, mai întâi s-au făcut şapte palmete cu un poinson ca fiind identic cu care s-au lucrat brăţările 4, 9 şi 13, ceea ce este foarte important, pentru că arată că toate provin din atelierul aceluiaşi meşter”, a afirmat specialistul.
