Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou, egumenul Mănăstirii Dalmaţilor, și Sfântul Cuvios Visarion sunt pomeniți în calendarul creştin ortodox în ziua de 6 iunie.
Povestea Sfântului Cuvios Ilarion cel Nou
Părinţii Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou erau evlavioşi şi iubitori de Dumnezeu. Tatăl său, Petre Capadocianul, era pitarul împărătesc.
Părinții săi l-au învăţat de mic Sfânta Scriptură, iar la douăzeci de ani, Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou a plecat de acasă, lăsându-și în urmă familia, casa și bogăția. S-a dus la mănăstirea lui Isihie, care era aproape de Bizanţ. După aceea a venit în mănăstirea Dalmatului şi a devenit ucenic al Sfântului Grigorie Decapolitul, conform volumului „Vieţile Sfinţilor”, citat de Agerpres.
Citește și: Ce să faci neapărat duminica dimineața pentru a avea noroc. Să fie încă întuneric afară
A fost apoi egumen al mănăstirii, păstorind obştea vreme de opt ani.
Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou a suferit multe chinuri, fiind trimis în exil, în timpul împăratului iconoclast Leon Armeanul (813-820), pentru a renunţa la dreapta credinţă şi la cinstirea sfintelor icoane.
În vremea împărătesei Teodora, soţia împăratului Teofil (829-842), când a fost restabilit cultul icoanelor, Sfântul Ilarion a fost eliberat şi s-a reîntors la Mănăstirea Dalmaţilor, unde a mai trăit trei ani până la moartea sa.
Cine a fost Sfântul Cuvios Visarion?
Sfântul Cuvios Visarion s-a născut şi a crescut în Egipt, manifestându-și credința în Iisus Hristos și în Dumnezeu de mic.
După o călătorie la Ierusalim, unde a cunoscut mulţi părinţi cu viaţă deosebită, s-a întors în Egipt şi folosindu-se de aceste întâlniri, cu sfatul duhovnicului său, Cuviosul Isidor Pelusiotul, a început viaţa cea aspră.
Citește și: Ce este interzis să faci în ziua de vineri ca să nu ai ghinion. Tradiția respectată de femei
Împărţindu-şi săracilor şi mănăstirilor averea rămasă de la părinţi, s-a făcut monah, trăind într-un loc pustiu și în mari nevoinţe.
Postul ținut de Sfântul Visarion era aspru. Acesta nu mânca și o săptămână întreagă câteodată. Alteori, nu mânca și patruzeci de zile. A fost făcător de minuni și a trăit până la adânci bătrâneţi.
