Dacă ar fi fost o duminică obișnuită de martie, oamenii din orășelul în care locuiesc ar fi stat acum la terasă cu un pahar de vermut în față. Aperitivul catalan, despre el vorbesc: un pahar cu vermut roșu făcut în cooperativele din zonă, o farfurie cu măsline și o pungă cu chipsuri sau o tapita (atenție gastronomică din partea casei).
Este 22 martie. Mai sunt câteva minute până la ora 12.00 și Vilaseca pare bântuită de acel Nimic cu majuscule, acel Nimic ce nu aduce cu el deloc lucruri bune: doar o liniște stranie, preocupare, întrebări fără răspuns și valuri de frică pentru cei foarte nevricoși. Nu voi contribui cu nimic la atmosfera apocaliptică pe care o varsă unii. Nu am timp, nici chef. Există burtiere pentru cifre, există statistici pentru contaminați și pentru cei decedați.
Dar vreau să vă spun că am dus gunoiul. A doua oară în 11 zile. E a treia ieșire din casă, am mai fost doar la cumpărături. Soția se află într-o situație mai complicată pentru că este asistentă medicală și se expune zilnic. Am aruncat pungile în tomberon. Mă întâlnesc cu Cornel, un român din Călan. „Paule, am vorbit cu mama vineri. Tot ține morțiș să iasă pe stradă și să meargă cu vecinele la adunare, să cumpere lapte de la nu știu cine... I-am zis un singur lucru. Să-și bage mințile-n cap, eu nu pot să plec de aici dacă se întâmplă ceva. Nici să-i aprind o lumânare la capelă nu am să pot. Și s-a liniștit ca prin farmec. Acum o văd pe WhatsApp, stă cuminte pe fotoliu și vorbim”.
Când am fost la supermarket m-am simțit aproape vinovat. Oamenii se uită altfel, privirile lor au altă croială. Vinovat pentru că pot contamina și eu, vinovat pentru că alții pot să gândească despre mine că sunt o sursă. Ne știm, orășelul e mic. Vânzătorii spun că există inconștienți care vin să cumpere și de cinci-șase ori pe zi. Doar ca să se plimbe. Nu au stare, nu pot să rămână în casă. Și pun vieți în pericol. Mă gândesc de multe ori că specia asta ar trebui resetată cumva, poate că viermușul ăsta care se plimbă încă liber este o ocazie pentru reflecții mai profunde. Sper să fie așa.
Absurdul e și el prezent: cineva ieșise cu o capră la plimbare, o transformase în animal de companie doar pentru a fenta autoritățile. I s-a deschis dosar penal. Altul, acum vreo săptămână, ținea de lesă un câine de pluș. A fost trimis acasă imediat și amendat.
Din balcoane sunt felicitate cadrele medicale la oră fixă. La 20.00 e fiestă de luminițe, tigăi și ropote de aplauze. În fiecare seară. Se cântă la vioară, se dă din pedale, se scot boxele din casă și se aud, pe rând, Bisbal, Manuel de Falla, Alejandro Sanz și Albeniz. Copiii desenează și își atârnă operele în cârlige de rufe. Spre miezul nopții se aud acorduri de chitară. Un profesor de la Conservatorul de Muzică oferă concert gratuit. Alberto este polițist local. A fost atacat zilele trecute de un nebun căruia i s-a atras atenția să intre imediat în casă. Fuma pe o bancă, liniștit, fără griji.
Azilul de bătrâni este blindat. Nu intră nimeni, nu iese nimeni. Doar personalul sanitar. Familiile sunt zilnic informate de situația din interior. În spital funcționează în condiții normale doar Oncologia. Restul personalului este repartizat pentru cazurile de contaminare.
Din balcon mă uit spre barul Soniei, chinezoaica la care îmi beau cafeaua de obicei. Este închis. Chinezii și-au suspendat afacerile cu mult înainte de a se anunța restricțiile, cam de la sfârșitul lunii februarie. Știau din sursă directă ce se întâmplă și cum poate evolua fenomenul. Au fost primii care s-au izolat și au ales să nu pună pe nimeni în pericol.
În toată această imagine aparent distopică vreau să văd și lucrurile bune. Sunt acele aspecte pe care le vedeam până mai adineauri în filmele americane de duzină și pe care le credeam cu toții o glumă de scenariu: armata a ieșit din cazărmi, a construit imediat spitale de campanie cu mii de paturi și dezinfectează punctele strategice, medicii legiști din Justiție au trecut sub comanda ministrului Sănătății și ajută la trierea și tratarea contaminaților. Spania este în acest moment mobilizată și conștientă că gluma s-a terminat, aparențele și presupunerile nu-și au locul, conspirațiile sunt o prostie care nu servește la nimic. Este o situație de extremă gravitate, iar măsurile nu pot fi decât la același nivel.
Am trecut pe la Paquita, vecina mea de palier. Va împlini 86 de ani la sfârșitul lunii. Trăiește singură. I-am repetat că sunt aici dacă are nevoie de ceva, sunt doar la o bătaie în ușă. Știe asta. Îmi zâmbește de la distanță, nu ne mai îmbrățișăm acum. E aproape surdă, mă aude doar dacă își introduce aparatul în ureche. Dar îmi zice: „Pol, sunt bine. Am de toate. Trebuie să stăm în casă până trece nebunia asta și nu avem voie să-i oferim șanse de răspândire nenorocitului ăsta de virus! Spania trebuie să meargă mai departe, cu oamenii ei, cu cei ca tine, cu marea, cu plajele... Spania nu trebuie să intre la morgă, dragule!”
_________________________
CITEȘTE ȘI:
Criza COVID-19, „Jurnalul Diasporei”. Nicoleta Beraru: „Belgia se îndreaptă spre lockdown”
Româncă din diaspora, despre Suedia și COVID-19: „Autoritățile ne vor considera pe toți infectați”
Criza COVID-19. Româncă din UK: Autoritățile ne-au spus că nu e vorba de un sprint, ci de un maraton
Criza COVID-19. Româncă din Franța: Am două firme mici și mi-au fost închise acum de statul francez
Criza COVID-19. Român din Elveția: Așa mobilizare a Armatei nu a fost de la al Doilea Război Mondial
Roxana Macovei, cadru sanitar în Milano: Italia a fost luată prin surprindere, a subevaluat virusul
Newsweek România publică o serie de relatări ale românilor din diaspora despre criza produsă de pandemia de coronavirus. La invitația redacției, români din mai multe colțuri ale lumii au povestit situația din țările în care locuiesc și problemele cu care se confruntă.
Serialul „Jurnalul Diasporei” va cuprinde mărturii atât despre experiențele personale ale autorilor, cum le-a fost afectată direct viața în aceste zile de alertă mondială în privința sănătății publice, precum și cum se raportează autortățile și populația la criza provocată de COVID-19, în statele în care ei locuiesc.
Newsweek România îi invită pe toți românii plecați peste hotare să scrie în acest „Jurnal al Diasporei”. Așteptăm mesajele voastre pe adresa de e-mail redactia@newsweek.ro, pe pagina noastră de Facebook: https://www.facebook.com/newsweekromania/ sau în comentarii la articolele publicate în cadrul acestui serial.
