Singurul succes de aur al României la Jocurile Olimpice de la Tokyo2020 este al unor sportive din Moldova, respectiv din Botoșani și din Suceava. Simona Radiș și Ancuța Bodnar au terminat primele la proba de canotaj, dublu vâsle.
De asemenea, câștigătorii medaliei de argint la proba de canotaj patru rame - Mihăiță Ţigănescu, Mugurel Semciuc, Ştefan Berariu şi Cosmin Pascari - sunt de asemenea din Moldova.
Totuși, investițiile în infrastructura sportivă din Moldova sunt nesemnificative comparativ cu cele făcute la București sau în vestul țării. Istoricul Dorin Dobrincă, fost director al Arhivelor Naționale, crede că acest detaliu este important.
Citește și: Primele medalii de aur pentru România, la Tokyo2020: Ancuţa Bodnar şi Simona Radiş
„Cum aduci în discuție ceva care trimite la Moldova apuseană/de la vest de Prut ca regiune a României cu o anume individualitate, cu identitate proprie - așa estompată cum e ea, după o lungă perioadă de inginerie socială, cum insiști asupra nevoii de solidaritate regională sau doar sugerezi așa ceva, inclusiv pentru ca regiunea să-și susțină interesele, pentru că alții nu o fac, cum atragi atenția asupra defavorizării regiunii în privința investițiilor, ei bine, atunci se găsesc tot felul de vigilenți care se foiesc, bat din picioare, tușesc, nu le mai ajunge aerul.
Te suspectează de gânduri ascunse, de separatism, te trimit la est de Prut, deși tocmai unii dintre ei rostogolesc idei putiniste, considerându-se apărătorii adevăratelor valori europene (sau doar est-europene, că nu prea mi-e clar).
Astăzi s-a discutat (și) despre faptul că medaliații români de la Tokyo, din sporturile nautice - fetele la dublu vâsle și băieții la patru rame, sunt moldoveni, adică din regiunea românească dintre Carpați și Prut. De ce trebuie să amintim acest detaliu?
Eu cred că nu strică să gândim puțin (sau mult, depinde de context) și regional. Mai ales când vedem că investițiile în infrastructură - spre exemplu în cea sportivă, că de autostrăzi tot vorbim de ani și ani - ocolesc Moldova, având însă lipici puternic în alte regiuni sau în centrul politic al statului. Știm că unii sunt mai egali decât alții la investiții. La tras la rame se mai schimbă locurile, că acolo nu-i așa simplu.
Citește și: România la Olimpiadă: 53 de medalii în 1984, doar patru în 2021
Așa cum se grăbesc unii, superior, să-i pună la zid pe moldoveni pentru că votează nu știu cum, că fac nu știu ce (de multe ori doar în mintea rasiștilor regionali), ei bine, cred că tot așa putem să scoatem noi în evidență această parte a biografiei lor.
Cineva se gândea că asta duce la premodernitate. Nicidecum. E vorba pur și simplu de un cerc adesea ocultat al apartenenței noastre, mă refer la cercul regional. Care nu-l exclude pe cel național. Cum nu-l exclude pe cel supranațional, pentru că tot suntem noi și europeni. Să privim la Europa (la Uniune). La cea care este și a națiunilor, și a regiunilor”, a scris Dorin Dobrincu.
