Conform publicației citate, numărul oficial al românilor care au emigrat în cei zece ani supuși cercetării este de 2.613.477 de persoane. Informațiile apar în lucarea intitulată „Analiza statistică a migrației externe după aderarea României la UE, scrisă de dr. Ciprian Iftimoaei, lector la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi și angajat al Direcţiei Judeţene de Statistică Iaşi, și dr. Ionuţ Cristian Baciu, tot de la Direcţia Judeţeană de Statistică Iaşi. Cei doi specialiști au analizat impactului migrației asupra pieței forței de muncă și demografiei, pentru perioada 2007 - 2017.
Astfel, pentru grupa de vârstă 0-19 ani, sunt 484.753 de emigranți. Totuși, autorii studiului precizează că, dacă analizăm structura pe categorii de vârstă a emigranţilor, observăm că ponderea cea mai importantă este reprezentată de persoanele din grupa de vârstă 20-29 ani şi din grupa 30-39 ani. Efectele migrației tinerilor sunt evidente și negative pentru România: impact negativ asupra forței de muncă și asupra sistemului public de pensii din următorii ani, la care se adaugă îmbătrânirea democrafică.
Conform aceluiași studiu, în privința principalelor destinaţii a emigranţilor români pentru perioada 2007-2016, „se observă că în anul aderării la Uniunea Europeană cei mai mulţi români au preferat Italia (271.443 persoane) şi Spania (197.642 persoane). O dată cu înrăutăţirea condiţiilor economice şi sociale din Italia şi Spania, se remarcă o creştere substanţială a românilor ce emigrează în Marea Britanie (de la de 2.175 persoane în anul 2007 la 62,650 persoane în anul 2016).” Cei doi cercetători atrag atenția că migrația constituie un risc sociodemografic la adresa securității naționale a României, care va avea consecințe negative socio-economice și demografice pe termen mediu și lung.
„Faptul că un sfert din angajaţii români sunt săraci, conform EUROSTAT, sau faptul că rata sărăciei relative a rămas la un nivel relativ constant după aderarea României la UE, descrie o situaţie socioeconomică care necesită o intervenţie urgentă din partea decidenţilor în materie de politici publice. Cu alte cuvinte, raportarea la capacitatea guvernului de a produce bunăstare pentru cetăţenii unei ţări contribuie semnifi cativ la decizia de a migra în ţări mult mai dezvoltate economic care oferă satistacţii fi nanciare şi profesionale mai mari decât în ţara de origine”, se arată în articolul publicat în Revista Română de Statistică.
