„Cercetarea a mai constatat că dacă intervențiile în țară ar fi putut fi efectuate cu o săptămână, două săptămâni sau cu trei săptămâni mai devreme, cazurile ar fi putut fi reduse cu 66%, 86% și respectiv 95% - limitând semnificativ răspândirea geografică a bolii“, se arată în sumarul studiului, publicat pe site-ul universității britanice.
Studiul apreciază că, până la sfârșitul lunii februarie 2020, au existat 114.325 de cazuri de infectare cu COVID-19 în China.
Potrivit studiului, fără intervenții non-farmaceutice - cum ar fi depistarea timpurie, izolarea cazurilor, restricțiile de călătorie și cordon sanitaire - numărul persoanelor infectate ar fi fost de 67 de ori mai mare decât cel la care s-a ajuns efectiv.
„Studiul nostru demonstrează cât de important este pentru țările care se confruntă cu un focar iminent să planifice proactiv un răspuns coordonat care abordează rapid răspândirea bolii pe mai multe fronturi.
Arătăm, de asemenea, că răspunsul global al Chinei, într-o perioadă relativ scurtă, a redus considerabil impactul potențial asupra focarului asupra sănătății”, a arătat dr. Shengjie Lai, citat de site-ul universității Southampton.
Shengjie Lai a absolvit o facultate de medicină din regiunea Wuhan, regiunea cea mai afectată din China de epidemia de coronavirus.
