Prof.dr. Vasile Stoleru, specialist în legumicultură şi prorector al Universităţii de Ştiinţele Vieţii din Iaşi, a explicat că problema se pune din punct de vedere tehnologic. După 1990, explică profesorul, tot ce înseamnă producerea legumelor a trecut în sferă privată şi în ferme mici şi mijlocii. „Foarte rar avem ferme legumicole mai mari de 50 - 100 de hectare. Oamenii au spaţii protejate, chiar sere, de maximum 1,5 - 2 hectare, şi devin producător mici care desfac marfa direct.
Citește și: Toate aberațiile lui Pițurcă despre Euro2020: „La fotbal, cel mai frumos lucru este să marchezi”
Există riscul ca în aceste ferme mici să nu existe trasabilitate, de la tot ce înseamnă fertilizarea în momentul legării florilor sau a tratamentelor fitosanitare”, a declarat prof.dr. Vasile Stoleru. Practic, toţi fermierii, indiferent dacă sunt mari sau mici, sunt obligaţi să îşi înregistrare lucrările din fermă într-un jurnal, însă cercetătorul spune că nu ştie dacă aceste jurnale sunt completate corect, dacă sunt verificate de cineva înainte să pătrundă cu legumele pe piaţa agroalimentară şi că aici este, adesea, o nebuloasă.
Continuarea, în Ziarul de Iași.
