Tăriceanu a declarat că „este dreptul celor de la PSD să decidă cine trebuie să fie în Cabinet. Tudorel Toader a avut un rol important în demersul pe care noi l-am întreprins pentru reformarea justiției, revenirea la normalitate, pentru a rupe legăturile oculte între servicii și parchet. Toader a făcut multe lucruri. Niciun ministru în ultimii 10 ani nu a avut curajul să-i clintească un fir de păr lui Kovesi sau să facă cerere de revocare pentru Augustin Lazăr. Am văzut declarațiile domnului Dragnea, doamnei Dăncilă… în fine. Nu-mi rămâne decât să văd că anumite televiziuni, care până acum îl criticau pe domnul Toader, au început să se lamenteze că noul ministru va fi domnul Nicolicea.”
Președintele Senatului a mai precizat că „Toader a făcut lucruri pe care opoziția le-a calificat prea abrupte, iar cei de la putere că ar fi prea puțin. E greu să împaci pe toată lumea. Dacă vine vorba de modificarea Codurilor penale și transpunerea deciziilor Curții Constituționale, nu se poate vorbi de o lipsă de curaj a lui Toader, cel care a luat decizia de a revoca pe Kovesi și Lazăr.”
Citește și Nicolicea, propus ministru al Justiției. Inginer, a făcut dreptul „la privat”, la 50 ani
Călin Popescu Tăriceanu a mai oferit informații și despre recenta lui vizită în Statele Unite: „Da, am fost în America printr-o firmă de lobby. Dar a fost un lucru legitim și am să vă spun de ce. Ambasadorul nostru la Washington (George Maior – n.r.) a monopolizat această relație cu Statele Unite. A dus această relație pe două segmente, exclusiv: apărare și servicii secrete. Dar să știți că această relație cu America are mult mai multe componente. Nu există o componentă politică care să dea contur acestui parteneriat strategic dintre Statele Unite și România. Nu există o componentă economică.
În America discuția despre statul paralel, deep state, cum îi zic cei, este o discuție foarte prezentă. Eu m-am dus în America să promovez imaginea României, să vorbesc despre o Românie democratică, prosperă, care poate să reprezinte un pilon de stabilitate și o ancoră pentru ceea ce înseamnă raportarea la Rusia. Partenerii americani vor să știe pe cine contează în Europa.”
