Sfântul Gheorghe este sărbătorit pe 23 aprilie. În tradiția populară mai este cunoscut și sub numele de Sân-George. Este considerat a fi un zeu al vegetației, protector al naturii înverzite, al vitelor și al oilor.
În spiritualitatea populară, între Sân-George și Sâmedru (Sfântul Dumitru) există o înțelegere cosmică. Se spune că atunci când broaștele cantă pentru prima oară, Sân-George ia cheile de la Sâmedru pentru a deschide drumul naturii spre viață.
Tradiții, obiceiuri și superstiții de Sfântul Gheorghe. Cum afli dacă te căsătorești anul acesta
În dimineața zilei de Sân-George, capul familiei, întotdeauna un bărbat, așază la stâlpii porților și ai caselor, la ferestrele și ușile caselor și grajdurilor, în grădini și pe mormintele din cimitire ramuri verzi. Astfel, se credea că oamenii, vitele și semănaturile erau protejate de forțele malefice.
Ramurile verzi erau păstrate peste an pentru a fi folosite drept leacuri împotrivă bolilor. Ele erau puse și în hrana animalelor, în credința că acestea vor fi protejate de puterea duhurilor rele, scrie ziarulunirea.ro.
Citește și: Legenda Sfântului Gheorghe. Cum l-a învins pe balaur și ce este total interzis să faci în această zi
În ajunul zilei de Sân-George, fetele de măritat credeau că își pot vedea ursitul daca priveau, în aceasta noapte, într-o cofa plina cu apa.
Exista și obiceiul că în dimineața zilei de 23 aprilie, fetele să puna în mijlocul drumului brazde verzi, împodobite cu coronițe, pentru a observa care fecior vă calca peste ele. Daca flăcăii ce le erau dragi nu călcau pe coronițe, fetele credeau că în acel an se vor căsători.
Brazdele și coronițele erau păstrate peste an, pentru a se face cu ele farmece de dragoste sau pentru a fi folosite că remediu în ameliorarea diferitelor boli.
Tot în dimineața zilei de 23 aprilie, fetele mergeau pe furiș în pădure pentru a culege mătrăgună și năvalnic. Aceste plante erau puse în pod sau sub streașină, în credință că ele le vor aduce pețitori bogați.
Flăcăii căutau în dimineața zilei de 23 aprilie, iarba fiarelor, plantă miraculoasă ce putea să sfărâme lacătele. În ajunul sărbătorii, tinerii mergeau într-o dumbravă cu o cofă cu apă neîncepută. Vasul era ascuns într-un loc doar de el știut.
La răsăritul soarelui fiecare privea în cofa cu apă. Daca în vas se afla un fir de iarbă, credeau că se vor căsători cu fata iubită. Dimpotrivă, dacă în apă se afla o floare uscată, era semn că tânărul nu se vă însura în acel an, iar dacă găseau pământ, se credea că feciorul va muri în curând.
Citește și: Ce se întâmplă în noaptea de Sfântul Gheorghe. Superstițiile de groază în care cred românii
Femeile căsătorite mergeau în pădure și culegeau plante doar de ele știute (mulgătoare, untul vacii), pe care le adăugau în hrana animalelor, în credința că vacile vor da mult lapte și de bună calitate.
Nimeni nu avea voie să doarmă în această zi deoarece se credea că acel care încalcă interdicția, avea să fie somnoros întregul an.
Urzicatul era un alt obicei practicat de Sân-George. Exista convingerea că prin urzicat ei vor fi mai ageri, mai harnici și mai sănătoși de-a lungul întregii veri care urma să înceapă.
Citește și: Ce să faci de Sfântul Gheorghe să-ți meargă bine tot anul. Peste 1 milion de români îi poartă numele
Dintre toate obiceiurile enumerate, în comunitățile sătești contemporane se mai păstrează doar obiceiul împodobirii stâlpilor de la poarta cu ramuri verzi.
