Prezența aurului la Londra este o garanție a solvabilității României pe plan internațional. Dovada cea mai clară că acel aur există în exact cantitatea comunicată, pentru că nimeni nu poate umbla la el fără ca acest fapt să fie consemnat în registre foarte stricte.
Adus în România, totul se poate măslui sub presiunea politică, așa cum o dovedesc atâtea statistici de tot felul care anunță în țară un boom economic pe care îl invidiază toată Europa în vreme ce o grămadă de oameni își pierd slujbele, autobuzele circulă fără aer condiționat, drumurile arată ca după război, spitalele și școlile le aduc aminte cu nostalgie bunicilor noștri de primii lor ani de viață și se discută deschis despre un proiect prin care copiii să fie obligați prin lege să-și întrețină părinții, care au contribuit o viață întreagă cu bani la bugetul de stat.
Ce investitor străin sau bancă, căreia i se cere un credit ar putea crede, într-o negociere, că România are într-un depozit din țară atâta aur cât îi spune cel din fața sa și cum ar putea să verifice informația?
Să meargă în depozit, să verifice fiecare lingou să vadă dacă este din aur sau altceva și apoi să cântărească întreaga cantitate? Este o aberație totală, câtă vreme banca din Londra ar putea oferi dovada absolută în 30 de secunde.
În pofida acestei explicații care ar putea convinge orice vietate purtătoare de creier, Șerban Nicolae și alți vizionari din PSD au mers mai departe și au convins parlamentul să adopte o lege privind repatrierea aurului.
Nu știu alții ce cred, dar mie mi se pare destul de clar, cunoscând apetitul lucrativ al liderilor PSD, că acest aur nu ar fi adus în țară doar pentru a fi închis într-un depozit, cu pierderea, oricum, a credibilității României pe piețele internaționale.
El ar fi pus „să lucreze” în ideea de a produce profit, dar privind din perspectiva experienței arătate de PSD în ultimii ani, cu siguranță ar produce pagubă. Dar cum credibilitatea, oricum va fi pierdută, ce mare lucru să se piardă și aurul. Salariile și pensiile nesimțite ar putea să mai fie plătite o bucată de vreme.
Citește comentariul integral al lui Tudorel Urian pe Marginalia
