O variantă vehiculată ar fi un guvern controlat de PNL, dar care ar dori să împartă responsabilitatea guvernării cu USR+, formațiune ce se cam codește. Ceea ce îi face și pe peneliști să se simtă cuprinși de îndoieli.
Peneliștii își imaginează că USR+ nu dorește să intre la guvernare pentru a-și conserva imaginea, în plină ascensiune, pentru alegerile viitoare, iar useriștiiplus că vor avea un control minim asupra guvernului, dar că vor trebui să împartă în mod egal balastul de imagine pe care guvernarea unei țări aproape ruinate îl poate produce.
Ambele tabere au dreptate și soluțiile nu sunt ușor de găsit, mai ales că cele două formațiuni politice sunt complet diferite ca vârstă și ca mod de abordare a politicii. PNL este un partid venerabil, organizat în chip tradițional, cu rețele temeinice în teritoriu și grupuri mai vizibile sau mai discrete de interese la vârf, destul de predictibil în reacții și deschis la compromisuri mai degrabă cu adversarii oficiali decât cu posibilii aliați.
Așezat, greu, uns cu toate alifiile politice, diplomat cu adversarii și intransigent cu aliații, grandilocvent și grav, dar de (prea) multe ori ineficient, cam așa arată PNL, văzut din afară.
USR+ este o „gașcă nebună”, un fel de Ajax Amsterdam în variantă politică (toți în atac, toți în apărare, toți la lipit afișe, toți în parlament, sau în fața lui), fără o doctrină clară dar cu mult entuziasm, energie, imaginație, behaviorism ludic și un spirit etic real, dezinteresat, care se vede clar în toate acțiunile sale publice.
