"Pentru arheologie este o situaţie inedită, pentru că de 22 de ani de când lucrez aici nu am avut niciodată cote atât de scăzute ale Dunării. În apă sunt elemente de ziduri prăbuşite. Noi am reuşit să surprindem o parte din latura vestică a acestui turn, spunem noi că este destul de mult.
Această scădere a cotelor Dunării ne oferă o oportunitate... Nu ştiu dacă în următorii ani vom avea o situaţie similară şi dacă vom mai putea investiga această zonă", spune responsabilul şantierului arheologic Noviodunum, Aurel Stănică.
Turnul a fost finalizat în secolul al VI-lea, dar elemente din zona sudică a acestuia sunt datate anterior, posibil secol IV, secol V, construcţia fiind utilizată chiar şi cinci sau şase secole mai târziu.
"Avem frontul acestui turn de colţ, un front de formă poligonală, dar avem şi elemente constructive care au fost investigate. Avem piloţi din lemn care au fost bătuţi în solul aluvionar de constructorii antici, peste care s-a venit cu o platformă din mortar hidrofug, iar peste această platformă s-a venit cu o reţea din bârne şi apoi fundaţia propriu zisă a turnului", a menţionat Aurel Stănică, reprezentant al Institutului de Cercetări Eco-Muzeale "Gavrilă Simion" (ICEM).
Citește și: VIDEO Corespondență Newsweek de pe front: Ucrainenii ripostează cu sisteme Uragan atacurilor rusești
"Este un element din lemn care are 27 de centimetri lăţime, nu am reuşit încă să vedem care este grosimea acestuia. Posibil să fi existat o structură din lemn aşezată pe doi piloni, un element de noutate, iar un al treilea pilon încastrat în turnul din perioadă bizantină. Aceşti piloni ar fi susţinut în partea superioară o structură din lemn, iar ce avem aici este o parte din structura din lemn căzută. Acum ne este greu să spunem funcţionalitatea, dar este clar că avem de-a face cu elemente constructive care s-au prăbuşit", a mai spus reprezentantul ICEM, potrivit Agerpres.
Citește și: VIDEO Portavionul Prince of Wales va primi avioane de luptă F-35B în prima simulare de luptă în SUA
Despre Noviodunum
Cercetarile arheologice de la cetatea Noviodunum, contureaza imaginea unei asezari fortificate cu caracter urban, a carei importanta o detaseaza net, din toate punctele de vedere, de celelalte centre dobrogene din secolele X-XIV.
In anul 1995, Institutul de Cercetari Eco-Muzeale Tulcea a inscris in programul de cercetare, reluarea sapaturilor arheologice de la Noviodunum. Cercetarea arheologica desfasurata prin proiectul Noviodunum 2000, initiat de Victor H. Baumann, urmarea in prima faza, raportul dintre asezarea civila delimitata de valurile de pamant si cetate, precum si degajarea unor segmente din incinta de sud si din edificiile intramuros. In a doua etapa, programul urmeaza sa fie continuat de restaurarea si punerea in valoare a edificiilor, a zidurilor descoperite si includerea sitului de la Noviodunum in circuitul turistic.
Necropola tumulara a cetatii a fost cercetata de Gavrila Simion de la Muzeul de Istorie si Arheologie Tulcea, între 1958 si 1992. Pana in prezent au fost cercetate 30 de movile, reprezentand jumatate din numarul celor existente. Informatiile desprinse din cercetarea necropolei se refera la perioada cuprinsa intre sfarsitul secolului I si sfarsitul secolului II p. Chr. si scot in evidenta riturile si ritualurile funerare practicate la Noviodunum in epoca romana timpurie.
Cetatea Noviodunum este situata in punctul „Pontonul Vechi” sau „Eski Kale” (in limba turca Cetatea Veche), la aproximativ 2 km de orasul Isaccea, pe un promontoriu, in apropierea unuia dintre cele mai importante vaduri ale Dunarii, de pe cursul sau inferior.
Datorita pozitiei sale geografice, Noviodunum a avut un important rol strategic si economic inaintea venirii romanilor, care s-a accentuat in perioada romana, romano-bizantina, medie-bizantina si in evul-mediu.
Sursa AICI
