Relevanța zonei afectate de dezastrul nuclear din 26 aprilie 1986 nu este doar una istorică, ci a crescut foarte mult în implicațiile sale din cauza invadării pe scară largă a Ucrainei începând cu 24 februarie 2022.
De altfel, soldații ruși au ocupat zona Cernobîl pentru aproximativ 5 săptămâni. Au venit cu tancurile până la reactoare, au furat tot ce era aparatură digitală și au distrus restul. Au luat și 169 de prizonieri din Garda Națională a Ucrainei, din care până acum au fost eliberați doar 76.
VIDEO Trimisul special al Newsweek România la Cernobîl: avertismentul unui dezastru nuclear
În clip vedeți și urme de gloanțe în ferestrele și așa sparte ale clădirilor din orașul Pripyat, construit începând cu 1970 pentru cei care lucrau la centrală și pentru familiile lor. Ei au și fost primii evacuați după accidentul nuclear. Cu totul 164 de localități din zonă au fost evacuate, dar în Pripyat nu s-a mai întors nimeni să locuiască. Totul a încremenit în timp, iar rugina și natura o ocupă, treptat, zona. Va redeveni habitabilă pentru oameni peste vreo 20.000 de ani, spun specialiștii.
Citește și: Cum se declanșează Războiul Nuclear care distruge omenirea. Am fost în centrul de comandă
Nivelul radiațiilor nu este constant pretutindeni în zonă. Variază în funcție de numeroși factori. Spre exemplu, în clădiri și unde sunt structuri metalice, radiația crește. Este ridicată și acolo unde au fost depozitate deșeurile rezultate după accident, inclusiv acolo unde au fost arse și îngropate bunurile oamenilor.
Pădurea roșie. Ghidul ne-a recomandat să nu ieșim din mașină
Am trecut pe lângă „pădurea roșie”, unde nivelul este atât de mare încât ghidul nostru ne-a recomandat să nu ieșim din mașină atunci când ne-am oprit să filmăm. O mare parte din copaci a fost tăiată în acea arie, cu toate acestea, radiațiile s-au menținut pentru că totul e contaminat acolo, solul, aerul, clădirile, zonele verzi.
E un pericol pe care nu îl vezi și nu îl simți dar care îți poate compromite iremediabil organismul. De aceea, în astfel de locuri e de dorit, dacă ajungi, să nu stai pentru mult timp.
Citește și: Interviul din Newsweek România cu atacatorul lui Trump, vedetă în presa internațională
Un lucrător la centrală și martor ocular la evacuarea locuitorilor, în vârstă de 25 de ani la momentul accidentului, ne-a spus ce l-a impresionat mai mult atunci: modul operativ în care autoritățile au evacuat oamenii cu mii de vehicule, și faptul că aproximativ 85% dintre lucrătorii de la centrală s-au oferit voluntari în acea zi să ajute la locul tragediei.
Citește și: VIDEO CORESPONDENȚĂ DE RĂZBOI. Campus universitar, lovit de o rachetă rusească, în Kiev
Ne-a mărturisit zâmbind că este radioactiv, dar a glumit spunând că unii copaci care erau în viață la momentul accidentului au rămas la fel, ca și cum ar fi fost blocați într-o vârstă a tinereții, în timp ce mulți alții care au crescut ulterior, au îmbătrânit repede. Așa se vede și pe el însuși, rămas într-o tinerețe perpetuă.
Încă mai sunt jucării rămase pe jos
Chiar și acum mai găsești jucării și alte obiecte personale risipite pe jos, iar parcul de distracții pare unul dintre cele mai sinistre locuri din lume, când te gândești la motivul pentru care acum nu se aud acolo glasuri de copii fericiți jucându-se.
Din marea roată unde oamenii se bucurau ridicându-se la înălțime, au început să se desprindă bucăți din metal. La un moment dat probabil că structura acestui reper devenit faimos pentru zonă va ceda și se va prăbuși.
Pe ea au fost însă amplasate steaguri ale armatei ucrainene care supraveghează zona întrucât se află periculos de aproape de granița cu Belarusul pe unde rușii au invadat, persistând riscul unor noi acțiuni militare ostile dinspre nord.
Ultimul reactor de la Cernobîl a fost oprit în 2020
Nu este tocmai ușor să ajungă să filmezi în zona Cernobîl. Am primit aprobarea după 4 luni. Încă lucrează oameni acolo la monitorizarea situației. Centrala a avut cu totul 4 reactoare. 3 au continuat să funcționeze, ultimul fiind oprit în anul 2000.
Sentimentul general pe care l-am avut pe parcursul celor 9 ore cât am filmat și fotografiat în zonă a fost că ar fi ca și cum aș fi absorbit într-o lume fantastică, asemănătoare cu cea expusă magistral de Tarkovsky în filmul Călăuza (Stalker).
Am vorbit cu domnul Serghei Alexandrovici Kondratenko, oficial la Centrala nucleară de la Cernobîl, care ne-a povestit, printre altele că accidentul a avut loc pe 26 aprilie 1986, la ora 1:23 AM. Totul s-a petrecut în timpul unui test care urmărea să verifice dacă turbinele generatoare de energie ar putea funcționa pentru o perioadă chiar și în cazul unei pene de curent neașteptate.
Pe parcursul testului, operatorii au observat o creștere a instabilității reactivității în reactor și au încercat să îl oprească de urgență, apăsând butonul special destinat acestor situații. În loc să stabilizeze reactorul, procedura a amplificat instabilitatea, ceea ce a dus la creșterea presiunii interne și, în cele din urmă, la explozia acestuia.
Dezastru pe termn lung. Mii de morți, explozie de cancere
Accidentul nuclear a ucis în scurt timp 31 de oameni, majoritatea pompieri și lucrători la centrală care au intervenit imediat după dezastru. Alte 4000 până la 9000 de persoane (estimările variază) au murit în următorii ani din cauza cancerelor și a altor boli dezvoltate din cauza expunerii la radiații.
Sunt estimări care oferă o cifră de 93.000 de persoane care ar fi murit din cauza radiațiilor care s-au extins în Ucraina, Belarus, Rusia și în alte țări din Europa. Un număr exact este însă dificil de estimat din cauza dificultăților de monitorizare exactă a unor teritorii atât de largi în care au fost răspândite radiațiile.
Cancerul de tiroidă este probabil cea mai întâlnită formă de boală generată de expunerea la radiații. Îmi amintesc că, elev fiind, am primit la școală pastile de iod la scurt timp după accident, iar adulții păreau foarte serioși și îngrijorați.
Actualmente la centrală sunt și doi reprezentanți ai IAEA (International Atomic Energy Agency – Agenția Internațională pentru Energia Atomică) care monitorizează lucrurile. Pe lângă monitorizările care trebuie continuare, e necesară o presiune constantă supra Rusiei pentru a nu comite vreun act cu consecințe teribile precum cele rezultate din accidentul de la Cernobîl.
Întreaga poveste a acestei drame este acoperită în cărți și documentare detaliate. Importanța ei a crescut pe fondul războiului devastator declanșat de Rusia lui Putin după 24 februarie 2022. În Ucraina sunt acum 9 reactoare nucleare.
Amenințările constante ale rușilor pivind un atac nuclear au făcut ca îngrijorările să crească privind securitatea unor astfel de obiective energetice. Chiar dacă Putin nu va utiliza bombe nucleare tactice, ar fi suficient un atac ori o acțiune ostilă față de facilitățile nucleare civile ale Ucrainei pentru a se ajunge din nou într-o situație dramatică precum cea din zona Cernobîl.
Cu atât mai mult cu cât centrala nucleară din orașul Energodar (în Regiunea Zaporojie) a fost ocupată de ruși, iar situația gestionării ei este precară. Are șase reactoare, fiind cea mai mare din Europa, iar recent rușii au atacat o substație energetică a Ucrainei care asigură energia necesară centralei. Riscurile sunt foarte mari în cazul unor pene de curent, iar până acum au fost înregistrate 8 astfel de situații acolo. Președintele Zelenski avertizat de la tribuna ONU că Rusia ar plănui acțiuni ostile față de facilitățile nucleare civile ale Ucrainei.
Privind la distrugerile provocate deja Ucrainei de către armata rusă, pe lângă riscul de hazard neintenționat, întrebarea esențială este câtă așteptare poate rezonabil exista că Rusia nu își va duce acțiunile demolatoare la un alt nivel, și anume cel nuclear. Și, de asemenea, care ar fi motivul pentru care Putin ar face sau nu un astfel de pas? Ar fi vorba de luarea în considerare a unor principii, de teama de consecințe asupra Rusiei ori de represalii ale occidentului sau chiar din partea unor aliați precum China? Ori, în cele din urmă, este vorba de bun plac, totul depinzând de alegeri predominat de ordin personal ale tiranului de la Kremlin?
Remus Cernea este corespondentul Newsweek România în Ucraina
PS: Mulțumim ghidului nostru la Cernobîl, Aliona Tuikha
