CCIR nu dorește altceva decât o comunicare deschisă, onestă și transparentă, tocmai pentru ca opinia publică să fie informată corect și să știe care sunt fundamentele, dar și beneficiile proiectului.
Au apărut astfel, în spațiul public, informații care clasifică terenul aparținând Centrului Expozițional Romexpo ca fiind unul viran.
În acest context, considerăm notorietatea misiunilor și întâlnirilor de afaceri la cel mai înalt nivel, al târgurilor, expozițiilor, concertelor și a altor activități multiple și complexe desfășurate la nivel și standarde internaționale în cadrul Centrului Expozițional Romexpo pe parcursul anilor, ca fiind suficientă ca și contraargument.
Totodată, trebuie menționat faptul că toate clădirile, pavilioanele construcțiile anexe și platformele aferente Complexului Expozițional Romexpo se află în patrimoniul privat al Romexpo S.A, societate al cărei acționar majoritar este CCIR, cu o participație de 91,26 %.
De asemenea, potrivit unui articol de presă apărut pe economica.ro și preluat de mai multe publicații „NEPI Rockcastle se oferă să cumpere terenul de la Romexpo” înțelegem să ne exprimăm totala dezaprobare față de acesta, în condițiile precizate, în special pentru faptul că declarația nu poate avea alt scop decât acela de a produce și mai multă confuzie în spațiul public, privind situația juridică a terenului, pe lângă faptul că se afirmă că se poate oferi ceva pentru un teren care ar trebui să fie liber de sarcini, potrivit legii, pentru a putea scoate la licitație, ceea ce nu este cazul în speță, așa cum vom detalia în continuare.
În același context al articolului arătat, trebuie adăugat și faptul că nu „opinia publică” s-a opus deciziei luate de Parlament, ci exclusiv unele grupuri parlamentare, care, ca și celelalte grupuri din Parlament, au deplina decizie în a legifera, a adopta sau a se opune unui proiect de lege, în general.
Pentru a înțelege natura juridică a terenului de la Romexpo (terenul), prezentăm un scurt istoric menit să clarifice corectitudinea demersului de a trece terenul cu titlul gratuit, în proprietatea CCIR.
Astfel, terenul se află în administrarea CCIR încă din anul 1972, acesta fiind momentul în care, prin Decizia nr. 1146/1972 a Biroului Permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Bucureşti, în temeiul Decretului nr. 409/1955 și a Dispoziției Consiliului de Miniștri nr. 92/1961, Statul Român a decis acest lucru.
De altfel, tot potrivit legii de la acea vreme, CCIR era sigura instituție din România care asigura, încă din 1961, activitatea de târguri și expoziții.
Întreprinderea de Târguri și Expoziții (I.T.E.), actuala Romexpo, a fost înființată tot în anul 1972, iar CCIR a fost autorizată să-i transfere, concomitent cu înființarea noii societăți, fondurile fixe și mijloacele circulante necesare funcționării acesteia.
Începând cu anul 2004, terenul, aflat în proprietatea privată a statului, a ieșit din administrarea CCIR, aceasta rămânând numai cu dreptul de folosință gratuită, pentru o perioadă de 49 de ani.
În aceste condiții, demersul CCIR, de a primi cu titlu gratuit dreptul de proprietate asupra terenului, în contextul dezvoltării proiectului investițional, apare pe deplin justificat, terenul, așa cum am precizat, aflându-se în administrarea Camerei Naționale începând cu anul 1972, timp de 31 de ani, până în anul 2004, iar de atunci,, până în anul 2053, deci încă 49 de ani, urmând să se regăsească în folosința gratuită a CCIR încă 33 de ani, păstrând același regim juridic.
Iată de ce, declarația NEPI nu poate aduce decât confuzie în rândul opiniei publice, iar CCIR și proiectului de dezvoltare, în sine, numai prejudicii.
Practic, exista varianta ca lucrurile să rămână în același stadiu pentru o perioadă de încă 33 de ani sau se putea alege varianta dezvoltării și revitalizării urbane a Bucureștiului și a României, prin implementarea unui proiect durabil pentru comunitate, ceea ce Parlamentul României a și ales să facă.
Transmiterea cu titlu gratuit a dreptului de proprietate a terenului către CCIR și, implicit, realizarea proiectului, reprezintă, în același timp, și o certă oportunitate pentru veniturile statului român, fie că vorbim de bugetele locale, fie de bugetul de stat, acestea urmând ca în cei 5 ani care sunt prevăzuți pentru etapa construcției, să încaseze peste 200 de milioane de euro, respectiv anual, în perioada de operare, contribuțiile urmând să depășească 345 milioane de euro.
